CURTEA DE APEL [DENUMIRE CURTE DE APEL] – secția [NUMĂR] civilă

Dosar: [NUMĂR DOSAR]/[AN]

Soluționat prin decizia nr. [NUMĂR DECIZIE]/[AN]

ONORATĂ INSTANȚĂ,

Subsemnatul/a [Nume Recurent], cu domiciliul în [Adresa completă a recurentului], telefon [Număr de telefon], e-mail [Adresă de e-mail],

cu domiciliul procedural ales la [Sediul profesional al avocatului], av. [Nume Avocat],

prin subsemnatul/a av. [Nume Avocat], cu sediul profesional în [Adresa profesională a avocatului], telefon [Număr de telefon], e-mail [Adresă de e-mail],

în contradictoriu cu:

1. [Nume Intimat 1], cu domiciliul în [Adresa completă a intimatului 1]

2. BIROUL NOTARULUI PUBLIC [Nume Notar Public], cu sediul în [Adresa biroului notarial]

3. [Denumire Societate Intimată], cu sediul în [Adresa sediului social], înmatriculată în registrul comerțului sub nr. [Număr de înregistrare], cod unic de înregistrare [CUI], cont [Număr cont bancar] deschis la [Banca],

formulez prezentul

RECURS

împotriva deciziei nr. [NUMĂR DECIZIE]/[DATA], pronunțate de Curtea de Apel [DENUMIRE CURTE DE APEL] – secția [NUMĂR] civilă, în dosarul nr. [NUMĂR DOSAR]/[AN],

prin care solicit:

– Casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel;

– Obligarea intimaților [Nume Intimat 1] și BNP [Nume Notar Public] la plata cheltuielilor de judecată.

CHESTIUNE PREALABILĂ – calitatea procesuală a recurentului [Nume Recurent]

1. După pronunțarea deciziei recurate, apelantul-reclamant [Nume Apelant-Reclamant inițial] a decedat.

Potrivit certificatului de moștenitor nr. [NUMĂR]/[AN], emis de Biroul Notarilor Publici Asociați [Nume Notari Publici] din [Localitate], moștenitorul lui [Nume Apelant-Reclamant inițial] este fiul acestuia [Nume Recurent], care a acceptat succesiunea (ANEXĂ).

2. Având în vedere că [Nume Recurent] are calitatea de succesor universal al defunctului apelant-reclamant, rezultă că va dobândi și calitatea procesuală a acestuia, ceea ce îl îndreptățește să declare și să susțină prezentul recurs.

MOTIVE DE RECURS

I. Prin hotărârea dată instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității [art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (NCPC)], întrucât:

În mod greșit instanța de apel a considerat că nulitatea duplicatului și a încheierii de rectificare nu pot fi invocate pe cale de excepție.

În mod greșit instanța de apel a considerat că excepțiile de fond privind nulitatea duplicatului și a încheierii de rectificare nu pot fi invocate pentru prima oară în apel.

3. Reclamantul apelant a invocat nulitatea absolută a duplicatului și a încheierii de rectificare, ca mijloc de apărare. Astfel, cererea introductivă a reclamantului apelant vizează constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din data de [DATA CONTRACT]. Față de argumentele reclamantului apelant, pârâtul intimat s-a apărat prezentând un duplicat, precum și o încheiere de rectificare a actului a cărui nulitate absolută s-a solicitat. Față de aceste acte, invocate de pârât, reclamantul a înțeles la rândul lui să se apere, invocând pe cale de excepție (adică pe cale de apărare), nulitatea absolută a acestora.

Conform art. 1.247 alin. (2) C. civ., nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție.

4. De altfel, nulitatea absolută a acestor acte, cu care se apără pârâtul, putea fi invocată chiar de instanță din oficiu (evident cu punerea în discuția părților pentru respectarea principiului contradictorialității).

Potrivit art. 1.247 C. civ., instanța este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.

5. Reclamantul nu a formulat cereri noi în apel. El nu a solicitat să se constate prin dispozitiv nulitatea celor două acte (duplicatul și încheierea de rectificare), ci el a solicitat să fie înlăturate din cauză, întrucât sunt lovite de nulitate absolută.

6. Legea permite expres invocarea nulității pe cale de excepție (adică pe cale de apărare).

7. Invocarea direct în apel a acestei apărări de fond (excepția nulității absolute a celor două acte), este perfect admisibilă. Părțile nu sunt obligate să invoce toate apărările în fața primei instanțe. Apelul este devolutiv, iar părțile pot invoca apărări noi în sprijinul pretențiilor sau susținerilor lor. De altfel, nulitatea absolută este un motiv de ordine publică, care dacă influențează soluționarea pricinii, poate fi invocat chiar direct în recurs și chiar de instanța de recurs din oficiu.

Conform dispozițiilor art. 478 alin. (1) și (2) C. proc. civ. (NCPC), instanța de apel verifică stabilirea situației de fapt și aplicarea legii, iar părțile nu pot schimba calitatea, cauza sau obiectul cererii, nici formula pretenții noi, însă pot invoca apărări noi.

8. Nu ar fi fost admisibilă direct în apel, o cerere nouă, adică o pretenție nouă a părții, care evident, ar fi condus la lipsirea părții adverse de un grad de jurisdicție. Însă, în speță, repetăm, reclamantul apelant nu și-a modificat pretențiile în apel. El a cerut și continuă să ceară același lucru: constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din data de [DATA CONTRACT]. Reclamantul apelant a invocat pe cale de apărare, adică de excepție, nulitatea a două acte, aduse de pârâtul intimat în sprijinul apărărilor sale.

II. Prin hotărârea dată instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității [art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (NCPC)], întrucât:

Nu reclamantul apelant, ci pârâtul intimat trebuia să prezinte înscrisul original al contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat.

9. Instanța de apel apreciază că procedura denunțării falsului nu a putut fi derulată, întrucât reclamantul apelant nu a prezentat înscrisul original al contractului de vânzare-cumpărare.

Eroarea instanței este evidentă: reclamantul apelant nu putea produce originalul înscrisului pe care l-a denunțat ca fals! Reclamantul apelant nu a fost niciodată în posesia acestui înscris, întrucât nu a participat la încheierea actului respectiv. Tocmai aceasta este speța: reclamantul apelant pretinde că semnătura sa este falsă și că nu a participat la încheierea acelui act.

Prin urmare, reclamantul apelant nu poate aduce originalul înscrisului.

10. Din aceste motive, Codul de procedură civilă (art. 301-308 NCPC) dispune de o reglementare concretă și precisă a procedurii verificării înscrisurilor, pe care instanța de apel nu a urmat-o:

– instanța dispune înfățișarea personală a părții care folosește înscrisul defăimat (în speță pârâtul intimat) pentru a lua cunoștință de denunțarea înscrisului ca fals, pentru a depune originalul și pentru a da explicațiile necesare. Deci pârâtul intimat trebuie să depună originalul înscrisului pentru că numai el se află în posesia acestuia.

– instanța trebuie să constate, prin proces-verbal, starea materială a înscrisului defăimat, dacă există pe el ștersături, adăugiri sau corecturi, apoi îl va semna, spre neschimbare și-l va încredința grefei, după ce va fi contrasemnat de grefier și de părți.

– instanța trebuie să întrebe intimatul pârât dacă înțelege să se folosească de înscrisul denunțat ca fals. Dacă intimatul pârât lipsește, refuză să răspundă sau declară că nu se mai folosește de înscris, acesta va fi înlăturat în tot sau în parte. Dacă apelantul lipsește, refuză să răspundă sau își retrage declarația de denunțare, înscrisul va fi socotit ca recunoscut.

– instanța trebuie să procedeze la cercetarea falsului dacă nu se poate pune în mișcare acțiunea penală.

11. Or, astfel cum am arătat în fața instanței de apel, pârâtul intimat nu se poate apăra prezentând duplicatul, din două motive:

– primul: duplicatul este lovit de nulitate absolută

– al doilea: duplicatul nu înlocuiește originalul în procedura verificării înscrisurilor.

12. Întrucât în speță pârâtul intimat nu a înțeles să prezinte înscrisul original, instanța de apel trebuia să considere ca dovedite pretențiile reclamantului apelant și să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.

Pentru a se exonera de obligația de a aduce originalul înscrisului, pârâtul intimat trebuia să dovedească că nu mai deține înscrisul original, din motive neimputabile, urmând ca numai în aceste condiții, instanța de apel să dispună aducerea înscrisului original de către notarul public sau de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară [Localitate] (conform art. 303 alin. (2) C. proc. civ. (NCPC)).

13. Având în vedere că pârâtul intimat nu a făcut această dovadă, mulțumindu-se să refuze aducerea înscrisului, cu motivația verbală a avocatului că nu mai are originalul, instanța de apel trebuia să aplice legea și să considere ca dovedite pretențiile reclamantului apelant, urmând să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

14. Vă solicităm să admiteți recursul, să casați decizia recurată și să trimiteți cauza instanței de apel spre rejudecare.

ÎN DREPT

Art. 483 și urm. C. proc. civ. (NCPC), precum și celelalte dispoziții legale invocate în cuprinsul prezentului recurs.

PROBAȚIUNE

Înscrisuri

ANEXE

Certificat de moștenitor (dacă este cazul)

Taxă de timbru și timbru judiciar

Împuternicire avocațială

[Localitate], [Data]

Pentru [Nume Recurent],

Av. [Nume Avocat]