ONORATĂ INSTANŢĂ,

Subscrisa, [DENUMIRE RECLAMANTĂ/PARTE INTERESATĂ],

prin subsemnatul, av. [NUME AVOCAT],

formulăm prezentele

NOTE DE APĂRARE

în dosarul nr. [NUMĂR DOSAR]/[COD INSTANȚĂ]/[AN] al [DENUMIRE INSTANȚĂ – ex: TRIBUNALUL BUCUREŞTI – secţia a VI-a, civilă], având termen de judecată la data de [DATA TERMENULUI],

referitor la:

1. Excepția tardivității depunerii întâmpinării și sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.

2. Excepția tardivității depunerii cererii reconvenționale și sancțiunea decăderii.

I. EXCEPȚIA TARDIVITĂȚII DEPUNERII ÎNTÂMPINĂRII

Textele de lege în materie sunt clare și nu există nicio controversă în legătură cu termenul pentru depunerea întâmpinării și consecințele depășirii acestuia.

Astfel, potrivit art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pârâtul are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.

În speță, pârâtul [NUME PÂRÂT] nu a respectat acest termen, ci a depus întâmpinarea la data de [DATA DEPUNERII ÎNTÂMPINĂRII], adică după [NUMĂR] de zile de la primirea cererii de chemare în judecată, comunicată la data de [DATA COMUNICĂRII CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ]. Această depunere este, așadar, tardivă.

De asemenea, potrivit art. 208 din Codul de procedură civilă, întâmpinarea este obligatorie, iar nedepunerea acesteia în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.

De altfel, atât doctrina, cât și jurisprudența sunt unitare cu privire la acest aspect, confirmând caracterul imperativ al termenului și sancțiunea decăderii.

II. EXCEPȚIA TARDIVITĂȚII DEPUNERII CERERII RECONVENȚIONALE

Pârâta [NUME PÂRÂT] a depus tardiv nu numai întâmpinarea, ci și cererea reconvențională.

Și în acest caz, decăderea este sancțiunea care intervine. Astfel, potrivit art. 129 alin. (4) din Codul de procedură civilă, cererea reconvențională se depune, sub sancțiunea decăderii, odată cu întâmpinarea.

Mai mult, chiar dacă cererea reconvențională ar fi fost depusă în termen, aceasta tot nu îndeplinea condițiile unei astfel de cereri, întrucât pretențiile pârâtului nu derivă din același raport juridic cu cele deduse judecății prin cererea introductivă și nici nu sunt strâns legate de aceasta, conform art. 209 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Conform susținerilor pârâtei-reclamante, contractele pe care se bazează pretențiile sunt cu totul diferite. Astfel, pârâta-reclamantă arată că s-a obligat la recuperarea unor sume diferite de bani de la un alt debitor al reclamantei-pârâte. Singurul element comun între cele două contracte – cel arătat de noi în cererea de chemare în judecată și cel arătat de pârâta-reclamantă în cererea reconvențională – este că au fost încheiate între aceleași părți. Firește că acesta nu este un element suficient pentru admisibilitatea unei cereri reconvenționale.

Față de cele expuse, solicităm Onoratei Instanțe să admită excepțiile invocate și să constate decăderea pârâtului din drepturile procesuale aferente.

Vă mulțumim,

[NUME RECLAMANTĂ/PARTE INTERESATĂ]

prin av. [NUME AVOCAT]

Data: [DATA CURENTĂ]

Semnătura: _________________