ONORATĂ INSTANŢĂ,

Subsemnatul/a, [Nume Intimat], domiciliat/ă în [Adresa Intimat], în calitate de intimat în dosarul nr. [Număr Dosar] având ca obiect recurs împotriva Deciziei Civile nr. [Număr Decizie] din [Data Decizie] pronunțată de [Instanța care a pronunțat decizia atacată],

prin avocat [Nume Avocat], cu sediul profesional în [Adresa Cabinet Avocat],

depun prezentele

**NOTE SINTETICE**

prin care solicităm respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 496 și următoarele din Codul de procedură civilă.

**CONSIDERAȚII JURIDICE**

Problemele de drept esențiale cu care ne confruntăm în speța de față sunt, în esență, cele care au făcut obiectul recursului în interesul legii soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. [Număr Decizie ICCJ]/[An Decizie ICCJ]. Nu ne mai referim la chestiunea bunei sau relei-credințe a chiriașului cumpărător, având în vedere că această problemă a fost definitiv și irevocabil tranșată anterior între părți, instanțele constatând buna-credință a chiriașului cumpărător în baza [Referință hotărâre judecătorească, ex: Sentința civilă nr. XXX/AAAA, menținută în căile de atac].

**1. Concursul dintre legea generală (Codul civil) și legea specială (Legea nr. 10/2001)**

În ceea ce privește problema concursului dintre legea generală și legea specială, apreciem că statuările instanței supreme din cadrul Deciziei nr. [Număr Decizie ICCJ]/[An Decizie ICCJ] sunt pe deplin actuale și aplicabile în speță. Legea specială are prioritate, înlăturând aplicabilitatea dreptului comun, în virtutea principiului *specialia generalibus derogant*. Aceasta înseamnă, cu referire la prezentul proces, că acțiunea în revendicare formulată de reclamantul recurent este inadmisibilă, având în vedere că imobilul a făcut obiectul unei vânzări în baza Legii nr. 112/1995 către un chiriaș de bună-credință.

**2. Concursul dintre legea specială și Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)**

Chestiunea concursului dintre legea specială și Convenție implică două componente, astfel cum au fost analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. [Număr Decizie ICCJ]/[An Decizie ICCJ]: componenta liberului acces la justiție și componenta protecției dreptului de proprietate.

**2.1. Liberul acces la justiție**

Recurentului reclamant i s-a comunicat soluția la notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 prin [Referință act administrativ, ex: Dispoziția nr. XXX/AAAA emisă de Primarul Municipiului [Nume Localitate]]. Acesta, deși i s-a restituit în natură partea din imobil care nu fusese vândută chiriașilor de bună-credință, a înțeles inițial să atace răspunsul, formulând contestație, în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001. Însă recurentul reclamant a renunțat de bunăvoie la judecarea contestației, asumându-și soluția prin [Referință hotărâre judecătorească, ex: Sentința civilă nr. XXX/AAAA, rămasă definitivă și irevocabilă]. Aşadar, întrucât recurentul reclamant – în calitate de persoană îndreptățită – a avut posibilitatea de a supune controlului judecătoresc decizia primită în cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, este limpede că i-a fost asigurat accesul la justiție.

**2.2. Protecția dreptului de proprietate**

În temeiul Legii nr. 112/1995 recurentului reclamant i s-au oferit despăgubiri la valoarea de circulație a imobilului, pe care însă acesta a refuzat să le încaseze. Ulterior, recurentului reclamant i-a fost soluționată notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, acesta renunțând la judecarea contestației împotriva soluției. Prin [Referință act administrativ, ex: Dispoziția nr. XXX/AAAA], prin care i s-a soluționat notificarea, recurentului reclamant i s-a restituit în natură partea din imobil care nu a fost vândută chiriașilor.

În opinia noastră, situația concretă a recurentului reclamant este diferită de cea a persoanelor care au fost total lipsite de despăgubiri. În toate procedurile pe care acesta le-a urmat, el a beneficiat de soluții legale, pe care, de altfel, chiar el și le-a asumat.

Analizând jurisprudența CEDO, Înalta Curte de Casație și Justiție a observat, în cadrul Deciziei nr. [Număr Decizie ICCJ]/[An Decizie ICCJ], că instanța europeană a stabilit că exigențele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și principiul securității raporturilor juridice trebuie respectate și în cazul cumpărătorului de bună-credință, ceea ce atrage consecința că acesta nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dacă veți admite prezentul recurs, dreptul de proprietate al intimatului, care este un cumpărător de bună-credință, va fi încălcat. Însăși CEDO s-a pronunțat în sensul că nedreptățile vechiului regim nu pot fi reparate prin comiterea altora (Cauza [Nume Cauză CEDO], paragraful [Număr Paragraf]).

În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. [Număr Decizie ICCJ]/[An Decizie ICCJ], obligatorie pentru instanțele judecătorești, a stabilit că „aplicarea altor dispoziții legale decât cele ale legii speciale, atunci când acestea din urmă sunt contrare Convenției, trebuie să se facă fără a se aduce atingere drepturilor apărate de Convenție aparținând altor persoane”, adică dreptului de proprietate aparținând altor persoane, precum și securității raporturilor juridice.

**PENTRU ACESTE MOTIVE**

Vă rugăm să respingeți recursul ca nefondat.

[Semnătura Intimatului/Avocatului]

[Nume Intimat/Avocat]

**NOTE:**

* Acest model este un ghid general și necesită adaptare la specificul fiecărui caz. Asigurați-vă că toate referințele la numere de dosar, date, nume de părți și instanțe sunt corect completate.

* Verificați actualitatea legislației și a jurisprudenței citate la momentul utilizării documentului.