CURTEA DE APEL [Denumirea Curții de Apel] – secția [Numărul secției], civilă

dosar nr. [Număr dosar]

ONORATĂ INSTANŢĂ,

Subsemnatul/a [Nume Prenume Reclamant-Intimat], reclamant/ă-intimat/ă,

cu domiciliul în [Adresă Reclamant-Intimat], CNP [CNP Reclamant-Intimat], tel. [Telefon Reclamant-Intimat], e-mail [Email Reclamant-Intimat],

[OPȚIONAL: Cu domiciliul ales în [Adresă aleasă], la sediul [Nume Societate Civilă de Avocați/Cabinet de Avocat], av. [Nume Avocat Reclamant-Intimat]]

[OPȚIONAL: Prin subsemnatul/a av. [Nume Avocat Reclamant-Intimat], cu sediul profesional în [Sediul profesional al avocatului], tel. [Telefon Avocat], e-mail [Email Avocat]]

depun/depunem prezenta

ÎNTÂMPINARE LA APEL

ca urmare a apelului formulat de [Nume Apelant], apel ce ne-a fost comunicat la termenul din data de [Data comunicării apelului],

în sensul respingerii apelului ca nefondat şi menţinerii hotărârii primei instanţe ca legală şi temeinică.

MOTIVE:

1. Calitatea de reprezentant al statului român

Din dispoziţiile art. 223 alin. (1) Cod Civil rezultă că indiferent dacă statul pretinde un drept de proprietate publică sau un drept de proprietate privată, dacă nu există texte legale care să atribuie altei entităţi calitatea de reprezentant al statului, statul român va fi reprezentat în judecată de Ministerul Finanţelor Publice.

Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil este o lege specială faţă de Codul civil, întrucât se referă la o categorie determinată de bunuri – bunurile aparţinând patrimoniului cultural naţional. Acestea au un regim juridic special şi derogatoriu de la regimul juridic comun al bunurilor care aparţin de drept sau de fapt statului.

Art. 6 alin. (3) din Legea nr. 182/2000 prevede: „Ministerul Culturii reprezintă statul român în relaţiile interne şi internaţionale care au ca obiect patrimoniul cultural naţional.”

Faţă de faptul că raporturile juridice interne, ca şi cel din speţă, sunt o specie de relaţii interne, rezultă că Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional este unicul reprezentant al statului în soluţionarea litigiilor privind raporturile juridice de drept intern care au ca obiect bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural naţional. O altfel de interpretare nu ar ţine seama de principiile de interpretare logică: ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus şi specialia generalibus derogant.

Raţiunea adoptării de către legiuitor a acestei soluţii este aceea că, în aceste relaţii privitoare la bunurile din patrimoniul cultural naţional, indiferent dacă asemenea relaţii sunt sau nu litigioase, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, învestit de legiuitor cu întinse prerogative legate de aceste bunuri, este în măsură să reprezinte cel mai bine interesele statului.

2. Calitate procesuală pasivă

[Bunurile] revendicate au fost confiscate de statul român. Apoi, statul le-a dat în administrare [Nume Instituție/Entitate Publică]. Prin urmare, atât statul român, prin [Nume Minister/Instituție], cât şi [Nume Instituție/Entitate Publică] trebuie chemaţi în judecată în procesul de revendicare a [bunurilor]. Iar hotărârea judecătorească de admitere a cererii de revendicare trebuie să oblige la restituirea [bunurilor] atât [Nume Instituție/Entitate Publică], cât şi statul român, prin [Nume Minister/Instituție].

Motivul invocat de [Nume Apelant] în susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia, cum că nu deţine sau administrează bunurile revendicate, este lipsit de însemnătate juridică. Reclamantul-intimat nu a chemat în judecată [Nume Apelant] în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al statului, care se pretinde proprietar.

3. Procedura citării şi comunicării actelor de procedură

Instanţa de judecată, analizând probele administrate în cauză, a făcut corect aplicarea dispoziţiilor art. 471 Codul de Procedură Civilă. Prin încheiere de şedinţă instanţa a comunicat pârâtului [Nume Pârât] interogatoriul formulat de reclamant.

Pe de altă parte, [Nume Apelant] pretinde că nu i-au fost comunicate toate actele din dosar.

[Nume Apelant] nu observă însă că ar fi trebuit să solicite comunicarea în şedinţă sau cel târziu la primul termen de judecată care a urmat, în ipoteza în care nu ar fi fost prezent. Or, [Nume Apelant] a fost citat potrivit legii şi chiar a fost prezent la termenul când putea să invoce neregularitatea pretinsă, dar nu a făcut-o.

Prin urmare, în virtutea prevederilor art. 248 alin. (1) lit. b) Codul de Procedură Civilă, această susţinere a [Nume Apelant] nu poate fi primită.

4. Nulitatea poate fi invocată pe cale incidentală în cadrul procesului de revendicare

După cum am arătat în cuprinsul primei întâmpinări, nulitatea se poate invoca şi constata fie pe cale principală, prin acţiune în anulare, fie pe cale incidentală prin invocarea excepţiei nulităţii, în cadrul unui proces având un alt obiect.

Aşadar, operaţiunea juridică de comparare a titlurilor de proprietate, în vederea stabilirii titlului mai bine caracterizat din punct de vedere juridic, presupune şi verificarea valabilităţii acestora.

Şi jurisprudenţa este în mod constant în acest sens, dând satisfacţie titlului valabil faţă de cel lovit de nulitate, fără a condiţiona admiterea cererii de revendicare de intentarea unei cereri prealabile de constatare a nulităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

Vă solicităm să respingeţi apelul ca nefondat şi să menţineţi hotărârea primei instanţe ca legală şi temeinică.

Depunem prezenta întâmpinare în [Număr exemplare] exemplare.

[Locul], [Data]

Pentru [Nume Prenume Reclamant-Intimat],

Av. [Semnătura Avocatului]