(1)După forma de proprietate, terenurile din FFN pot fi:
a)proprietate publică a statului;
b)proprietate privată a statului;
c)proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale;
d)proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale;
e)proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice.
(2)Terenurile din FFN al unităţilor administrativ-teritoriale, provenite din reconstituirea dreptului de proprietate, sunt proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale.
(3)Este interzisă trecerea terenurilor din FFN din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a acestuia, cu excepţia terenurilor care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
(4)Este interzisă trecerea terenurilor din FFN din domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul privat al acestora prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 7 din Codul Silvic din 2024 (Legea 331/2024) detaliază formele de proprietate aplicabile terenurilor incluse în Fondul Forestier Național (FFN), completând și particularizând dispozițiile generale ale Codului Civil privind dreptul de proprietate și regimul juridic al bunurilor din domeniul public și privat. Acesta stabilește o clasificare exhaustivă a proprietății forestiere, recunoscând atât proprietatea publică (a statului și a unităților administrativ-teritoriale), cât și proprietatea privată (a statului, a UAT-urilor, și a persoanelor fizice/juridice). Un aspect crucial al acestui articol îl reprezintă reglementările stricte privind trecerea terenurilor din FFN dintr-un domeniu în altul. Alineatele (3) și (4) impun interdicții clare de trecere din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a acestuia, respectiv din domeniul public al UAT-urilor în domeniul privat al acestora, cu excepția expresă a situațiilor de reconstituire a dreptului de proprietate. Această interdicție subliniază caracterul special și protejat al fondului forestier, reflectând interesul public major în conservarea și gestionarea durabilă a pădurilor. Dispozițiile sunt în concordanță cu principiile dreptului administrativ și civil care guvernează inalienabilitatea, imprescriptibilitatea și insesizabilitatea bunurilor din domeniul public, chiar dacă permit anumite excepții strict definite de lege (cum ar fi reconstituirea, care este un proces de recunoaștere a unui drept preexistent, nu o înstrăinare). Reglementarea specifică a terenurilor din FFN provenite din reconstituirea dreptului de proprietate, care devin proprietate publică a UAT-urilor, reflectă o politică legislativă de consolidare a patrimoniului forestier public la nivel local, asigurând o gestionare unitară și responsabilă. Articolul 7, prin detaliile sale, contribuie la stabilirea unui regim juridic special pentru terenurile forestiere, diferențiat de regimul general al altor categorii de terenuri, având în vedere importanța strategică a pădurilor pentru mediu și economie.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.