(1)Pentru realizarea schimbului de terenuri în situaţiile în care unul dintre terenuri este proprietate publică, schimbul trebuie să îndeplinească cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a)să conducă la eliminarea de enclave din FFN proprietate publică a statului;
b)să determine comasarea terenurilor din FFN proprietate publică a statului;
c)să asigure majorarea suprafeţelor împădurite din zonele deficitare în păduri;
d)să fie asigurată echivalenţa valorică a terenurilor care fac obiectul schimbului, potrivit metodologiei prevăzute la art. 55, fără diminuarea suprafeţei de FFN proprietate publică.
(2)Schimbul de terenuri prevăzut la alin. (1) se iniţiază de către administratorul terenurilor din FFN proprietate publică sau de către proprietar, în cazul terenurilor din FFN proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, şi se aprobă prin ordin al conducătorului Autorităţii.
(3)În situaţia în care suprafaţa terenurilor din FFN este sub 30% din suprafaţa judeţului, schimbul de terenuri se poate realiza doar în cadrul aceluiaşi judeţ.
(4)Schimbul se realizează numai cu terenuri din FFN, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c), în care schimbul se poate face cu terenuri cu altă destinaţie.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 56 din Legea 331/2024 (Codul Silvic din 2024) reglementează condițiile specifice și derogatorii de la dreptul comun pentru realizarea schimbului de terenuri, în special atunci când cel puțin unul dintre terenuri face parte din proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și este inclus în Fondul Forestier Național (FFN). Această reglementare specială este justificată de importanța strategică a fondului forestier și de regimul juridic particular al proprietății publice.
Articolul impune îndeplinirea cumulativă a unor condiții stricte pentru validitatea schimbului:
1. **Scopul schimbului**: Acesta trebuie să servească unor interese publice clare, precum eliminarea enclavelor forestiere, comasarea terenurilor din FFN (pentru o gestionare mai eficientă), sau majorarea suprafețelor împădurite în zonele deficitare. Aceste scopuri reflectă principiul utilității publice și al conservării patrimoniului forestier.
2. **Echivalența valorică**: Este esențială asigurarea unei echivalențe valorice între terenurile schimbate, conform metodologiei prevăzute la Art. 55 din aceeași lege, fără a diminua suprafața totală a FFN proprietate publică. Această condiție protejează integritatea patrimoniului public și previne tranzacțiile dezavantajoase pentru stat.
3. **Procedura administrativă**: Schimbul este inițiat de administratorul terenurilor din FFN proprietate publică (sau de proprietar, în cazul UAT-urilor) și necesită aprobarea prin ordin al conducătorului Autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Aceasta subliniază caracterul administrativ al operațiunii și necesitatea unei avizări specializate.
4. **Restricții teritoriale**: În cazul județelor cu o suprafață FFN sub 30% din total, schimbul este limitat la terenuri situate în cadrul aceluiași județ, o măsură menită să prevină fragmentarea și să sprijine coerența amenajamentelor silvice locale.
5. **Natura terenurilor**: Regula generală este că schimbul se realizează doar cu terenuri din FFN. Excepțiile, care permit schimbul cu terenuri cu altă destinație, sunt strict limitate la situațiile de eliminare a enclavelor sau de majorare a suprafețelor împădurite, demonstrând o flexibilitate controlată în vederea atingerii obiectivelor de conservare și dezvoltare forestieră.
Aceste prevederi derogă de la regulile generale ale contractului de schimb din Codul Civil (Art. 1763 și urm.), care se aplică în mod obișnuit între persoane private, prin introducerea unor condiții suplimentare legate de natura publică a proprietății și de specificul regimului silvic. Ele reflectă preocuparea legiuitorului pentru gestionarea durabilă și protejarea fondului forestier național.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.