Art. 54: Schimbul de terenuri
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Administratorii terenurilor din FFN proprietate a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale iau măsuri de lichidare a enclavelor, de corectare a perimetrului FFN şi de comasare a terenurilor pe care le administrează prin schimburi de terenuri prin acte autentice.
(2)Terenurile care fac obiectul schimbului au/dobândesc destinaţie forestieră.
(3)Schimbul terenurilor se realizează minim în echivalenţă ca suprafaţă sau în echivalenţa valorică.
Articole Conexe / Referințe
Art. 542 - Contractul de schimb (Codul Civil); Art. 858 - Obiectul dreptului de proprietate publică (Codul Civil); Art. 861 - Regimul juridic al bunurilor din domeniul public (Codul Civil); Art. 862 - Bunurile din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale (Codul Civil); Art. 1244 - Forma autentică (Codul Civil); Art. 1650 - Obiectul vânzării (Codul Civil); Art. 1657 - Prețul (Codul Civil); Art. 1763 - Definiția schimbului (Codul Civil); Art. 1764 - Reguli aplicabile schimbului (Codul Civil); Art. 3 - Fondul forestier național (Codul Silvic); Art. 4 - Administrarea fondului forestier proprietate publică (Codul Silvic); Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 54 din noul Cod Silvic (Legea 331/2024) reglementează o modalitate specifică de gestionare a terenurilor din Fondul Forestier Național (FFN) aflate în proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale: schimbul de terenuri. Această dispoziție are o natură hibridă, îmbinând principii de drept administrativ cu cele de drept civil. Pe de o parte, se subliniază rolul administratorilor publici în lichidarea enclavelor, corectarea perimetrului FFN și comasarea terenurilor, acțiuni ce vizează o gestionare mai eficientă și unitară a patrimoniului forestier public, în interesul general. Pe de altă parte, actul juridic prin care se realizează schimbul este un contract de schimb, guvernat de regulile generale ale Codului Civil (Art. 1763 și urm.), cu adaptări specifice. Condițiile esențiale impuse sunt forma autentică a actului, obligativitatea ca terenurile să aibă sau să dobândească destinație forestieră (ceea ce implică, uneori, proceduri de schimb de destinație a terenurilor) și respectarea principiului echivalenței, fie ca suprafață, fie ca valoare. Această echivalență este crucială pentru a asigura o gestionare transparentă și echitabilă a bunurilor publice, prevenind subevaluarea sau supraevaluarea și protejând integritatea patrimoniului forestier.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol