Art. 50: Materialul lemnos rezultat ca urmare a scoaterii sau ocupării
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
Materialul lemnos rezultat în urma defrişării vegetaţiei forestiere de pe terenurile scoase definitiv sau ocupate temporar din FFN revine proprietarului, în cazul terenurilor proprietate privată şi al celor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv administratorului, în cazul terenurilor proprietate publică a statului, cu excepţia situaţiilor în care prin lege nu se dispune altfel.
SECŢIUNEA 6:Transmiterea terenurilor din FFN
Articole Conexe / Referințe
Art. 3 (Legea 331/2024) - Definiții și principii generale ale Codului Silvic; Art. 47 (Legea 331/2024) - Condiții și proceduri de scoatere definitivă/ocupare temporară din FFN; Art. 48 (Legea 331/2024) - Acte administrative necesare pentru scoaterea/ocuparea din FFN; Art. 49 (Legea 331/2024) - Obligații și despăgubiri aferente scoaterii/ocupării din FFN; Art. 51 (Legea 331/2024) - Dispoziții privind transmiterea terenurilor din FFN (continuarea Secțiunii 6); Art. 555 (Codul Civil) - Conținutul dreptului de proprietate; Art. 858 (Codul Civil) - Proprietatea publică
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 50 din Codul Silvic (Legea 331/2024) reglementează un aspect esențial al regimului juridic al materialului lemnos, stabilind cui îi revine proprietatea asupra acestuia în situațiile de modificare a destinației terenurilor forestiere. Norma clarifică faptul că materialul lemnos rezultat din defrișarea vegetației forestiere de pe terenurile scoase definitiv sau ocupate temporar din Fondul Forestier Național (FFN) aparține, de regulă, proprietarului terenului (în cazul proprietății private sau publice a UAT-urilor) sau administratorului (în cazul proprietății publice a statului). Această dispoziție este fundamentală pentru determinarea drepturilor patrimoniale și a responsabilităților legate de valorificarea biomasei lemnoase în contextul schimbării categoriei de folosință a terenurilor. Excepția prevăzută, 'situațiile în care prin lege nu se dispune altfel', subliniază caracterul special al reglementării silvice, care poate deroga de la regulile generale în cazuri expres prevăzute, asigurând flexibilitate legislativă în gestionarea resurselor forestiere. Articolul contribuie la claritatea juridică în tranzacțiile și operațiunile care implică terenuri forestiere și material lemnos, prevenind litigii legate de dreptul de proprietate.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol