Art. 49: Metodologia pentru scoaterea definitivă şi ocuparea temporară a terenurilor din FFN
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
Metodologia privind scoaterea definitivă, ocuparea temporară şi calculul obligaţiilor băneşti se aprobă prin ordin al conducătorului Autorităţii, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Articole Conexe / Referințe
Art. 1 - Obiectul și scopul Codului Silvic; Art. 3 - Definiții (Fondul Forestier Național); Art. 47 - Condiții generale pentru scoaterea definitivă a terenurilor din FFN; Art. 48 - Condiții generale pentru ocuparea temporară a terenurilor din FFN; Art. 50 - Destinația și utilizarea obligațiilor bănești; Art. 51 - Modul de calcul al obligațiilor bănești; Art. 100 - Intrarea în vigoare a legii; Art. 1272 Cod Civil - Conținutul contractului (aplicabil prin analogie pentru înțelesul obligațiilor); Art. 11 Cod Civil - Respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri (principiu general)
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 49 din noul Cod Silvic (Legea 331/2024) reprezintă o normă de trimitere și de procedură, având un rol esențial în operaționalizarea dispozițiilor privind regimul juridic al terenurilor din Fondul Forestier Național (FFN). Acesta mandatează Autoritatea competentă (Autoritatea Națională pentru Păduri sau entitatea similară) să elaboreze și să aprobe, printr-un ordin al conducătorului, metodologia detaliată referitoare la scoaterea definitivă și ocuparea temporară a terenurilor din FFN, incluzând și modalitatea de calcul a obligațiilor bănești aferente. Importanța acestui articol rezidă în stabilirea unui termen imperativ de 120 de zile de la intrarea în vigoare a legii pentru publicarea metodologiei în Monitorul Oficial, asigurând astfel predictibilitatea și transparența normelor secundare de aplicare. Din perspectiva dreptului administrativ, articolul subliniază principiul legalității actelor administrative și necesitatea unor norme clare pentru exercitarea atribuțiilor autorității publice în gestionarea resurselor forestiere, care sunt de interes public major. Deși nu este o normă de drept civil, implicațiile sale pot afecta drepturile de proprietate și de folosință ale persoanelor fizice și juridice asupra terenurilor forestiere, fiind un exemplu de interferență între dreptul public și cel privat în contextul protecției mediului și gestionării durabile a pădurilor.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol