(1)Următoarele categorii de terenuri cu destinaţie agricolă sunt terenuri cu folosinţă agrosilvică:

a)terenurile acoperite cu arbori, inclusiv păşunile împădurite, care ating o înălţime minimă de 5 metri la maturitate în condiţii normale de vegetaţie, cu o consistenţă mai mare sau egală cu 0,1, pe o suprafaţă de minimum 0,5 hectare;

b)terenurile pe care sunt instalate perdelele forestiere de protecţie din arbori care ating o înălţime minimă de 5 metri la maturitate în condiţii normale de vegetaţie, neincluse în FFN;

c)terenurile pe care sunt instalate jnepenişuri, neincluse în FFN;

d)terenurile pe care se înfiinţează plantaţii forestiere prin diferite programe naţionale şi locale, dacă aceste programe nu prevăd includerea în FFN.

(2)Prin derogare de la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, proprietarii terenurilor agricole care înfiinţează voluntar perdele forestiere de protecţie pot opta pentru încadrarea perdelelor astfel înfiinţate ca terenuri cu destinaţie agricolă şi folosinţă agrosilvică, fără includerea în Sistemul naţional al perdelelor forestiere de protecţie şi fără încadrarea în categoria de folosinţă pădure.

(3)Gestionarea vegetaţiei forestiere de pe terenurile cu folosinţă agrosilvică se face în conformitate cu normele aprobate prin ordin comun al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi autorităţii publice centrale pentru agricultură.

(4)Pajiştile permanente de înaltă valoare naturală nu pot face obiectul împăduririi.