(1)FFN este supus regimului silvic.
(2)În arboretele din FFN, amplasate în interiorul obiectivelor militare, în zona fâşiei de frontieră, în albiile majore ale cursurilor de apă înscrise în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară şi/sau ale celor cu debit permanent, precum şi în zonele limitrofe căilor de comunicaţie, măsurile de gestionare sunt în concordanţă cu scopurile urmărite de entităţile care deţin aceste obiective.
(3)În suprafeţele din FFN al căror proprietar nu poate fi identificat şi pentru care se asigură serviciile silvice, măsurile de gestionare constau în extragerea produselor accidentale şi a celor extraordinare, iar sumele rezultate din valorificarea acestora de către ocolul silvic, după deducerea cheltuielilor efectuate, se depun în fondul de conservare şi regenerare a pădurilor, evidenţiat separat prin actele de constatare prevăzute la art. 31 alin. (3) şi (6).
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 22 din Codul Silvic din 2024 (Legea 331/2024) stabilește principiul fundamental al supunerii Fondului Forestier Național (FFN) regimului silvic, subliniind caracterul de interes public al gestionării pădurilor. Această prevedere confirmă natura specială a proprietății forestiere, indiferent de titularul ei (public sau privat), impunându-i un set de reguli stricte de administrare și exploatare, dictate de necesitatea conservării și dezvoltării durabile a resurselor forestiere.
Alin. (2) introduce o nuanțare importantă, adaptând aplicarea regimului silvic în cazul arboretelor din FFN situate în zone cu regim juridic special, cum ar fi obiectivele militare, fâșiile de frontieră, albiile majore ale cursurilor de apă sau zonele limitrofe căilor de comunicație. Aici, măsurile de gestionare silvică trebuie armonizate cu scopurile specifice ale entităților care dețin sau administrează aceste obiective. Aceasta reprezintă o recunoaștere a priorității anumitor interese publice (apărare națională, siguranța frontierelor, infrastructură) și o derogare justificată de la regulile generale de gestionare silvică, fără a anula însă aplicabilitatea regimului silvic în ansamblu.
Alin. (3) abordează o situație practică complexă: gestionarea suprafețelor din FFN al căror proprietar nu poate fi identificat. În aceste cazuri, legiuitorul atribuie ocolului silvic responsabilitatea de a asigura serviciile silvice și de a extrage produsele accidentale și extraordinare. Sumele obținute din valorificarea acestora, după deducerea cheltuielilor, sunt destinate fondului de conservare și regenerare a pădurilor. Această prevedere are un dublu scop: pe de o parte, asigură continuitatea gestionării durabile a pădurilor, prevenind degradarea lor în absența unui proprietar identificabil; pe de altă parte, instituie un mecanism de finanțare pentru conservarea și regenerarea fondului forestier, transformând veniturile din exploatarea unor produse neplanificate în resurse pentru viitorul pădurilor. Această dispoziție reflectă principiul responsabilității statului pentru gestionarea resurselor naturale de interes național, chiar și în contextul proprietății private neidentificate. Referința la Art. 31 alin. (3) și (6) subliniază importanța documentării riguroase a acestor operațiuni.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.