(1)Prejudiciul forestier se calculează prin însumarea valorii pagubei produse prin vătămare (P) cu valoarea funcţiilor nerealizate ale pădurii (VFN).

(2)Valoarea VFN se stabileşte prin produsul dintre valoarea pagubei (P) şi un coeficient (K) diferenţiat în raport cu cele 6 tipuri funcţionale în care se încadrează pădurile prin amenajamentul silvic, după cum urmează:

a)tipul funcţional I (T.I): păduri cu funcţii speciale de protecţie, în care este interzisă, prin reglementări, exploatarea lemnului sau a altor produse, fără aprobări emise în baza actelor administrative privind protecţia mediului şi/sau acordul administratorului ariei naturale protejate - K = 1,5;

b)tipul funcţional II (T.II): păduri cu funcţii speciale de protecţie, în care nu este permisă reglementarea procesului de producţie lemnoasă - produse principale. În cadrul acestui tip sunt admise numai lucrările speciale de conservare - K = 1,0;

c)tipul funcţional III (T.III): păduri cu funcţii speciale de protecţie, pentru care se reglementează procesul de producţie lemnoasă - produse principale, fiind admise, de regulă, tratamentul tăierilor grădinărite şi tratamentul tăierilor cvasigrădinărite - K = 0,7;

d)tipul funcţional IV (T.IV): păduri cu funcţii speciale de protecţie, pentru care se reglementează procesul de producţie lemnoasă - produse principale, fiind admise, de regulă, tratamentele care promovează regenerarea naturală, cu impunerea unor restricţii speciale - K = 0,7;

e)tipul funcţional V (T.V): păduri cu funcţii de producţie şi protecţie destinate producţiei de lemn de calitate superioară, în care sunt admise tratamentele adecvate ţelurilor urmărite - K = 0,5;

f)tipul funcţional VI (T.VI): păduri cu funcţii de producţie şi protecţie în care se poate aplica întreaga gamă a tratamentelor silviculturale - K = 0,5.

(3)În cazul în care fapta este constatată în FFN pentru care nu există un amenajament silvic în vigoare, valoarea prejudiciului forestier se stabileşte conform alin. (2) lit. d).