Art. 154: Obligaţia de a transporta bunul la locul de predare în custodie

Art. 249 Codul de Procedură Penală - Sechestrul asigurător; Art. 250 Codul de Procedură Penală - Administrarea bunurilor sechestrate; Art. 1470 Codul Civil - Obligația de a face; Art. 1481 Codul Civil - Executarea obligațiilor de a face; Art. 2106 Codul Civil - Contractul de depozit (noțiune generală de custodie)

Articolul 154 din Codul Silvic din 2024 (Legea 331/2024) instituie o obligație specifică în sarcina făptuitorului, în contextul aplicării măsurii sechestrului asigurător asupra unui vehicul. Sechestrul asigurător este o măsură procesuală, de regulă penală, dispusă de organul de urmărire penală, având ca scop indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile ale suspectului sau inculpatului pentru a asigura repararea pagubei produse prin infracțiune, plata amenzii penale sau a cheltuielilor judiciare. Obligația de a transporta bunul sechestrat la locul de predare în custodie, pe cheltuiala proprie a făptuitorului, subliniază caracterul coercitiv și accesoriu al acestei sarcini față de măsura asigurătorie. Din perspectiva dreptului civil, deși contextul este penal, această dispoziție generează o obligație legală de a face (facere), impusă direct de lege, distinctă de obligațiile contractuale. Noțiunea de custodie, la care se face referire, este similară conceptului civil de depozit, însă aici este vorba de o custodie impusă de autoritatea publică, nu una consensuală. Articolul reflectă principiul răspunderii făptuitorului pentru consecințele actelor sale, inclusiv suportarea costurilor aferente măsurilor de asigurare a recuperării prejudiciilor sau a executării sancțiunilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.