(1)Cuantumul creanţelor fiscale se stabileşte sub rezerva verificării ulterioare, cu excepţia cazului în care stabilirea a avut loc ca urmare a unei inspecţii fiscale sau a unei verificări a situaţiei fiscale personale.
(2)Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desfiinţată sau modificată, din iniţiativa organului fiscal ori la solicitarea contribuabilului/plătitorului, pe baza constatărilor organului fiscal competent.
(3)Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale sau ca urmare a inspecţiei fiscale ori a verificării situaţiei fiscale personale, finalizată cu raport de inspecţie/raport de verificare şi decizie emisă potrivit prevederilor art. 131, 145 şi 146, după caz.
(4)În situaţia în care contribuabilul/plătitorul corectează declaraţiile de impunere în condiţiile art. 105 alin. (6), se redeschide rezerva verificării ulterioare astfel:
a)pentru elementele bazei de impozitare ce fac obiectul corecţiei, în cazul în care rezerva verificării ulterioare s-a anulat ca urmare a inspecţiei fiscale ori a verificării situaţiei fiscale personale;
b)pentru toate elementele bazei de impozitare, în cazul în care rezerva verificării ulterioare s-a anulat ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale.
CAPITOLUL II:Dispoziţii privind decizia de impunere
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 94 din Codul de Procedură Fiscală reglementează principiul 'rezervei verificării ulterioare' în stabilirea creanțelor fiscale. Acest principiu reprezintă o particularitate a dreptului fiscal român, permițând organului fiscal să stabilească cuantumul obligațiilor fiscale pe baza declarațiilor contribuabilului, cu posibilitatea de a reexamina și corecta ulterior aceste sume. Excepția de la această regulă o constituie situațiile în care stabilirea creanțelor a avut loc deja în urma unei inspecții fiscale sau a unei verificări a situației fiscale personale, cazuri în care creanța este considerată definitivă pentru perioada și aspectele verificate.
Decizia de impunere emisă sub rezerva verificării ulterioare nu are caracter definitiv, putând fi desființată sau modificată atât din inițiativa organului fiscal, cât și la solicitarea contribuabilului/plătitorului, pe baza unor constatări ulterioare. Această flexibilitate procedurală permite corectarea erorilor sau omisiunilor, asigurând totodată celeritatea procesului de impunere inițială.
Anularea rezervei verificării ulterioare intervine în două situații principale: fie la împlinirea termenului de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili creanțe fiscale (termenul general fiind de 5 ani conform art. 154 CPF), fie ca urmare a finalizării unei inspecții fiscale sau a unei verificări a situației fiscale personale. În aceste din urmă cazuri, emiterea raportului de inspecție/verificare și a deciziei de impunere aferente (conform art. 131, 145 și 146 CPF) conferă caracter definitiv creanțelor pentru perioada și aspectele controlate.
Un aspect esențial introdus de alin. (4) este posibilitatea 'redeschiderii' rezervei verificării ulterioare în cazul în care contribuabilul/plătitorul corectează declarațiile de impunere, conform art. 105 alin. (6) CPF. Redeschiderea se produce diferit în funcție de motivul anulării inițiale a rezervei: dacă anularea a fost rezultatul unei inspecții/verificări, rezerva se redeschide doar pentru elementele bazei de impozitare care fac obiectul corecției; în schimb, dacă anularea a survenit prin împlinirea termenului de prescripție, redeschiderea vizează toate elementele bazei de impozitare. Această prevedere subliniază importanța corectitudinii declarațiilor fiscale și menține dreptul organului fiscal de a verifica informațiile chiar și după anularea inițială a rezervei, în contextul unor modificări aduse de contribuabil.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată