Art. 63: Expertiza

Art. 59 - Probele; Art. 60 - Sarcina probei; Art. 61 - Documentele; Art. 62 - Declarațiile; Art. 64 - Constatarea la fața locului; Art. 65 - Mijloacele de probă; Art. 9 - Drepturile contribuabilului/plătitorului; Art. 106 - Drepturile și obligațiile organului de inspecție fiscală; Art. 107 - Drepturile și obligațiile contribuabilului/plătitorului pe timpul inspecției fiscale; Art. 46 - Actul administrativ fiscal

Articolul 63 din Codul de Procedură Fiscală reglementează expertiza ca un mijloc de probă esențial în procesul de administrare fiscală. Acesta conferă organului fiscal dreptul de a apela la serviciile unui expert independent pentru clarificarea aspectelor de natură tehnică, contabilă sau financiară ce necesită cunoștințe de specialitate, obligând totodată la comunicarea numelui expertului către contribuabil/plătitor. În spiritul respectării dreptului la apărare și al echilibrului procedural, contribuabilul/plătitorul are posibilitatea de a numi un expert propriu, pe cheltuiala sa, a cărui expertiză va fi avută în vedere alături de cea solicitată de organul fiscal. Norma impune experților obligația strictă de a păstra secretul fiscal asupra informațiilor dobândite, subliniind importanța confidențialității datelor fiscale. Expertiza trebuie întocmită în formă scrisă, iar onorariile expertului numit de organul fiscal sunt suportate din bugetul acestuia. Articolul prevede și flexibilitatea procedurii, permițând organului fiscal să solicite întregirea expertizei sau chiar o nouă expertiză, în cazul în care concluziile inițiale nu sunt suficient de lămuritoare. Această dispoziție asigură rigoarea și temeinicia constatărilor fiscale, contribuind la fundamentarea corectă a deciziilor administrative fiscale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.