Art. 51: Efectele anulării actului administrativ fiscal

Art. 43 - Actul administrativ fiscal; Art. 44 - Nulitatea actului administrativ fiscal; Art. 103 - Termenele de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale; Art. 268 - Obiectul contestației; Art. 279 - Soluționarea contestației

Articolul 51 din Codul de Procedură Fiscală reglementează principiul și excepțiile privind efectele anulării unui act administrativ fiscal. Regula generală impune organului fiscal competent emiterea unui nou act administrativ fiscal în locul celui anulat, asigurând continuitatea raportului juridic fiscal, dacă acest lucru este legal posibil. Această dispoziție subliniază caracterul reparatoriu al procedurii de anulare, care nu vizează, în principiu, ștergerea definitivă a obligației fiscale, ci corectarea viciilor actului inițial. Există însă două excepții fundamentale care împiedică reemiterea actului: a) împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale, caz în care dreptul material la impunere se stinge; b) viciile care au condus la anularea actului privesc fondul acestuia. Această distincție între vicii de formă și vicii de fond este crucială: în timp ce viciile de formă permit, de regulă, refacerea actului, viciile de fond (care afectează substanța, legalitatea sau temeinicia creanței fiscale în sine) duc la o anulare definitivă, fără posibilitatea reemiterii. Această prevedere protejează contribuabilul de abuzuri și asigură respectarea principiilor legalității și securității raporturilor juridice fiscale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.