Art. 4: Principiul legalităţii

Art. 1 - Domeniul de aplicare (Legea nr. 207/2015); Art. 2 - Definiții (Legea nr. 207/2015); Art. 6 - Rolul organului fiscal (Legea nr. 207/2015); Art. 7 - Interpretarea și aplicarea unitară a legislației fiscale (Legea nr. 207/2015); Art. 10 - Creanțele fiscale (Legea nr. 207/2015); Art. 19 - Obligațiile fiscale (Legea nr. 207/2015); Art. 139 - Sistemul financiar (Constituția României); Art. 1 - Obiectul și scopul Codului (Codul Fiscal - Legea nr. 227/2015)

Articolul 4 din Codul de Procedură Fiscală consacră principiul fundamental al legalității în materie fiscală, un pilon esențial al statului de drept. Acest principiu guvernează atât substanța (crearea și stabilirea creanțelor și obligațiilor fiscale), cât și procedura de administrare a acestora. În sens material, legalitatea impune ca orice creanță sau obligație fiscală să își găsească izvorul exclusiv într-o dispoziție legală expresă (principiul 'nullum tributum sine lege'). Autoritățile fiscale nu pot institui noi taxe, impozite sau contribuții, nici nu pot extinde sfera celor existente, fără o bază legală preexistentă și clară. În sens formal (procedural), legalitatea impune ca întreaga activitate de administrare fiscală – de la înregistrare și declarare, la inspecție, colectare și executare silită – să se desfășoare cu stricta respectare a normelor procedurale stabilite prin lege. Organul fiscal acționează exclusiv în limitele competențelor și atribuțiilor conferite de lege ('intra vires'), având obligația de a asigura respectarea drepturilor și obligațiilor contribuabilului, garantând astfel predictibilitatea și securitatea juridică. Acest principiu este o garanție împotriva arbitrariului administrativ și derivă direct din prevederile constituționale privind regimul impozitelor, taxelor și contribuțiilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.