(1)[textul din Art. 350, alin. (1) din titlul XII a fost abrogat la 16-iun-2019 de Actul din Decizia 72/2019]
(2)În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată A.N.A.F. şi/sau Autorităţii Vamale Române, în funcţie de obligaţiile fiscale pe care le administrează fiecare autoritate, efectuarea de controale fiscale, conform obiectivelor stabilite.
(3)Rezultatul controalelor prevăzute la alin. (2) se consemnează în procese-verbale care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanţă fiscală în sensul prezentului cod.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 350 din Codul de Procedură Fiscală reglementează un aspect esențial al cooperării dintre organele fiscale și cele de urmărire penală. Deși alineatul (1) a fost abrogat prin Decizia 72/2019, ceea ce indică o reconfigurare a cadrului legal inițial, alineatele (2) și (3) rămân în vigoare și stabilesc procedura actuală.
Alineatul (2) permite organelor de urmărire penală să solicite ANAF sau Autorității Vamale Române efectuarea de controale fiscale, dar numai în 'cazuri temeinic justificate' și 'după începerea urmăririi penale', cu 'avizul procurorului'. Această prevedere subliniază caracterul subsidiar și condiționat al intervenției fiscale în cadrul unui dosar penal, asigurând că actele de control fiscal sunt integrate în strategia de investigație penală și nu reprezintă o ingerință nejustificată. Competența de a efectua controlul este delimitată în funcție de obligațiile fiscale administrate de fiecare autoritate (ANAF pentru impozite și taxe interne, Autoritatea Vamală pentru cele aferente operațiunilor de import/export).
Alineatul (3) clarifică statutul juridic al rezultatelor acestor controale. Procesele-verbale întocmite în urma controalelor solicitate de organele de urmărire penală 'constituie mijloace de probă' în dosarul penal. Această formulare este crucială, deoarece le conferă valoare probatorie în contextul procesului penal. În același timp, se stipulează expres că aceste procese-verbale 'nu constituie titlu de creanță fiscală în sensul prezentului cod'. Această distincție este fundamentală: ele nu pot fi folosite direct pentru a stabili și executa obligații fiscale, ci servesc exclusiv ca elemente de probă pentru susținerea acuzațiilor penale. Astfel, se evită suprapunerea și confuzia între procedura penală și cea fiscală de stabilire a creanțelor.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.