(1)Autoritatea solicitantă nu poate formula o cerere de recuperare dacă şi atâta vreme cât creanţa şi/sau titlul care permite executarea acesteia în statul membru solicitant sunt contestate în statul membru respectiv, cu excepţia cazurilor în care se aplică art. 323 alin. (6).
(2)Înainte ca autoritatea solicitantă să formuleze o cerere de recuperare se aplică procedurile de recuperare adecvate disponibile în statul membru solicitant, cu următoarele excepţii:
a)atunci când este evident că nu există active pentru recuperare în statul membru solicitant sau că astfel de proceduri nu vor duce la plata integrală a creanţei şi că autoritatea solicitantă deţine informaţii specifice care indică faptul că persoana în cauză are active în statul membru solicitat;
b)atunci când aplicarea unor astfel de proceduri în statul membru solicitant ar cauza dificultăţi disproporţionate.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 320 din Codul de Procedură Fiscală stabilește condițiile esențiale pentru formularea unei cereri de recuperare a creanțelor fiscale în cadrul asistenței reciproce între statele membre ale Uniunii Europene. Prima condiție, prevăzută la alineatul (1), impune ca autoritatea solicitantă să nu poată cere recuperarea unei creanțe sau a unui titlu executoriu care este contestat în statul membru solicitant, subliniind principiul stabilității și definitivării creanței înainte de a apela la mecanismele de cooperare transfrontalieră. Excepția de la această regulă, prin trimitere la art. 323 alin. (6), vizează situații specifice în care, chiar și în prezența unei contestații, anumite măsuri premergătoare pot fi solicitate.
A doua condiție, detaliată la alineatul (2), impune epuizarea prealabilă a procedurilor de recuperare disponibile în statul membru solicitant. Această prevedere reflectă principiul subsidiarității, conform căruia asistența internațională este o soluție subsidiară, la care se recurge doar după ce au fost încercate și dovedite ineficiente căile interne de executare. Articolul introduce însă două excepții importante de la această regulă: a) atunci când este evident că nu există active recuperabile în statul solicitant sau că procedurile interne nu vor duce la recuperarea integrală, iar autoritatea solicitantă deține informații concrete despre existența unor active în statul solicitat; b) atunci când aplicarea procedurilor interne ar genera dificultăți disproporționate. Aceste excepții sunt menite să asigure flexibilitate și eficiență, prevenind eforturi inutile și costuri excesive în procesul de recuperare, în special în contextul mobilității capitalurilor și a persoanelor.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată