(1)Persoana afectată poate recurge la procedurile prevăzute de prezentul capitol, chiar dacă decizia de impunere care a generat chestiunea litigioasă a rămas definitivă în sistemul căilor naţionale de atac.

(2)Înaintarea chestiunii litigioase spre soluţionare prin aplicarea procedurii amiabile sau a procedurii de soluţionare a litigiilor prevăzute la art. 2835 şi, respectiv, la art. 2836 nu împiedică iniţierea sau continuarea, în România, de proceduri judiciare sau de proceduri privind sancţiuni administrative şi penale legate de aceleaşi aspecte.

(3)Persoanele afectate pot recurge la căile de atac pe care le au la dispoziţie în temeiul normelor legale în vigoare. Cu toate acestea, atunci când persoana afectată a iniţiat proceduri pentru a introduce o astfel de cale de atac, termenele menţionate la art. 2834 alin. (1), respectiv la art. 2835 alin. (1) şi (2) încep să curgă de la data la care o hotărâre pronunţată în cadrul procedurilor respective a rămas definitivă sau la care procedurile respective au fost încheiate definitiv într-un alt mod ori la care procedurile au fost suspendate.

(4)În cazul în care o hotărâre definitivă privind o chestiune litigioasă a fost pronunţată de instanţa competentă din România, înainte ca autorităţile competente ale statelor membre în cauză să fi ajuns la un acord în temeiul procedurii amiabile, prevăzute la art. 2835, cu privire la chestiunea litigioasă, A.N.A.F. notifică hotărârea definitivă a instanţei competente celorlalte autorităţi competente ale statelor membre în cauză, iar procedura respectivă este încheiată începând cu data notificării respective.

(5)Dispoziţiile art. 2836 alin. (1) nu se aplică în cazul în care chestiunea litigioasă a rămas nesoluţionată pe parcursul întregii proceduri amiabile prevăzute la art. 2835 şi o hotărâre definitivă privind o chestiune litigioasă a fost pronunţată de instanţa competentă din România înainte ca persoana afectată să fi depus o cerere potrivit art. 2836 alin. (1). În acest caz A.N.A.F. informează celelalte autorităţi competente ale statelor membre în cauză cu privire la efectul acestei hotărâri a instanţei competente.

(6)Procedura de soluţionare a litigiilor prevăzută la art. 2836 este încheiată dacă hotărârea definitivă a instanţei competente a fost pronunţată în orice moment după ce o persoană afectată a făcut o cerere în temeiul art. 2836 alin. (1), dar înainte de emiterea de către comisia consultativă sau comisia de soluţionare alternativă a litigiilor a avizului său adresat autorităţilor competente ale statelor membre în cauză, potrivit prevederilor art. 28314, caz în care A.N.A.F. informează celelalte autorităţi competente ale statelor membre în cauză şi comisia consultativă sau comisia de soluţionare alternativă a litigiilor cu privire la efectul acestei hotărâri a instanţei competente.

(7)Prin excepţie de la art. 2836, A.N.A.F. poate refuza accesul la procedura de soluţionare a litigiilor prevăzută la articolul respectiv în cazuri în care în România au fost aplicate sancţiuni în legătură cu veniturile sau capitalurile ajustate pentru infracţiunile de evaziune fiscală, inclusiv infracţiunile aflate în legătură cu acestea. În cazul în care au fost iniţiate proceduri judiciare sau administrative care ar putea conduce la astfel de sancţiuni, iar aceste proceduri se desfăşoară simultan cu oricare dintre procedurile menţionate în prezentul capitol, A.N.A.F. poate suspenda procedurile desfăşurate în temeiul prezentului capitol de la data acceptării plângerii până la data rezultatului final al procedurilor respective.

(8)A.N.A.F. poate să refuze accesul la procedura de soluţionare a litigiilor prevăzută la art. 2836 în cazul în care o chestiune litigioasă nu se referă la dubla impunere. Într-un astfel de caz, A.N.A.F. informează persoana afectată şi autorităţile competente ale statelor membre în cauză fără întârziere.