(1)Orice persoană afectată are dreptul să apeleze la una dintre procedurile prevăzute de:

a)prezentul capitol care transpune prevederile Directivei (UE) 2017/1852 a Consiliului privind mecanismele de soluţionare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană;

b)acordurile sau convenţiile de evitare a dublei impuneri la care România este parte;

c)Convenţia 90/436/CEE privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate.

(2)Introducerea unei plângeri, astfel cum este prevăzut la art. 2833, pune capăt oricărei alte proceduri amiabile sau de soluţionare a litigiilor desfăşurate în temeiul instrumentelor juridice prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) şi care priveşte aceeaşi chestiune litigioasă. Astfel de alte proceduri, în curs, în legătură cu aceeaşi chestiune litigioasă încetează începând cu data primei primiri a plângerii de către oricare dintre autorităţile competente ale statelor membre în cauză.

(3)Prezentul capitol stabileşte:

a)norme privind mecanismul de soluţionare a litigiilor între statele membre atunci când litigiile respective apar în urma interpretării şi aplicării acordurilor şi convenţiilor care prevăd eliminarea dublei impuneri asupra veniturilor şi, după caz, a capitalurilor, la care România este parte;

b)drepturile şi obligaţiile persoanelor afectate de litigiile prevăzute la lit. a).