Art. 28: Dispoziţii privind cesiunea creanţelor fiscale ale contribuabilului/plătitorului
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Creanţele fiscale privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabilului/plătitorului pot fi cesionate numai după stabilirea lor prin decizie de restituire.
(2)Cesiunea produce efecte faţă de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificată.
(3)Desfiinţarea cesiunii sau constatarea nulităţii acesteia ulterior stingerii obligaţiei fiscale nu este opozabilă organului fiscal.
TITLUL III:Dispoziţii procedurale generale
CAPITOLUL I:Competenţa organului fiscal central
Articole Conexe / Referințe
Art. 21 - Creanţele fiscale (Codul de Procedura Fiscala); Art. 22 - Titlul de creanţă fiscală (Codul de Procedura Fiscala); Art. 47 - Comunicarea actului administrativ fiscal (Codul de Procedura Fiscala); Art. 160 - Stingerea obligaţiilor fiscale (Codul de Procedura Fiscala); Art. 166 - Restituirea sumelor (Codul de Procedura Fiscala); Art. 167 - Decizia de restituire (Codul de Procedura Fiscala); Art. 168 - Termenul de soluţionare a cererii de restituire (Codul de Procedura Fiscala); Art. 169 - Condiţiile de restituire (Codul de Procedura Fiscala)
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 28 din Codul de Procedură Fiscală reglementează condițiile și efectele juridice ale cesiunii creanțelor fiscale deținute de contribuabili sau plătitori, în special cele referitoare la drepturile de rambursare sau de restituire. Norma stabilește un principiu fundamental de securitate juridică și eficiență administrativă. Astfel, alineatul (1) impune ca cesiunea acestor creanțe să fie posibilă numai după ce ele au fost stabilite în mod cert printr-o decizie de restituire emisă de organul fiscal competent, eliminând posibilitatea cesionării unor creanțe incerte sau aflate în litigiu. Alineatul (2) subliniază caracterul de opozabilitate al cesiunii față de organul fiscal, stipulând că aceasta produce efecte juridice doar de la data la care a fost notificată administrației fiscale. Această prevedere protejează organul fiscal, asigurându-i cunoașterea și posibilitatea de a acționa conform noii situații juridice. În fine, alineatul (3) consolidează principiul stabilității raporturilor juridice fiscale, prevăzând că desființarea ulterioară sau constatarea nulității cesiunii nu este opozabilă organului fiscal dacă obligația fiscală a fost deja stinsă pe baza cesiunii inițiale, protejând astfel buna-credință a administrației fiscale și evitând implicarea acesteia în dispute private post-stingere a obligației.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol