Art. 229: Precizarea naturii debitului

Art. 228 - Forma și conținutul actelor de executare; Art. 230 - Comunicarea actelor de executare; Art. 231 - Notificarea debitorului; Art. 232 - Titlul executoriu; Art. 234 - Înființarea popririi; Art. 235 - Executarea silită prin poprire bancară; Art. 240 - Contestația la executare

Articolul 229 din Codul de Procedură Fiscală stabilește un principiu fundamental al executării silite fiscale: necesitatea unei informări clare și complete a debitorului și a terților implicați cu privire la creanța urmărită. Alineatul (1) impune ca toate actele de executare silită să specifice titlul executoriu, natura și cuantumul exact al debitului. Această cerință asigură transparența procedurii, permite debitorului să verifice legalitatea și temeinicia pretențiilor organului fiscal și constituie o garanție a respectării dreptului la apărare. Alineatul (2) introduce o excepție importantă pentru actele de executare silită ce vizează poprirea bancară. În acest caz, cu excepția înștiințării inițiale a debitorului privind înființarea popririi (care trebuie să respecte integral alin. 1), documentele ulterioare adresate instituțiilor bancare pot indica doar cuantumul total al obligațiilor fiscale. Această derogare simplifică procedura pentru bănci, care necesită doar suma totală de indisponibilizat, fără a fi necesară o detaliere exhaustivă a fiecărei obligații fiscale în parte. Excepția este motivată de eficientizarea procesului de poprire, fără a aduce atingere dreptului debitorului de a cunoaște detaliile creanței prin înștiințarea inițială.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.