Art. 227^1: Reguli speciale privind începerea sau continuarea executării silite

Art. 220 - Obiectul executării silite; Art. 221 - Titlul executoriu; Art. 222 - Organul de executare silită; Art. 224 - Începerea executării silite; Art. 229 - Suspendarea executării silite; Art. 230 - Încetarea executării silite; Art. 231 - Executarea silită a bunurilor mobile; Art. 237 - Poprirea; Art. 243 - Executarea silită a bunurilor imobile; Art. 11 - Acte administrative fiscale

Articolul 227^1 din Codul de Procedură Fiscală introduce un principiu fundamental în materia executării silite fiscale: aplicarea diferențiată a măsurilor de executare. Această diferențiere se realizează în funcție de două criterii esențiale: cuantumul (valoarea) creanțelor fiscale și vechimea acestora. Scopul acestei prevederi este de a optimiza procesul de recuperare a creanțelor bugetare, permițând organelor fiscale să aloce resursele în mod eficient și proporțional, concentrându-se pe creanțele semnificative sau pe cele mai vechi, care pot indica o probabilitate mai mare de recuperare sau, dimpotrivă, necesită o intervenție mai rapidă pentru a preveni prescripția. Alineatul (2) delegă competența de detaliere a procedurii de aplicare a acestui principiu președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), printr-un ordin. Această delegare subliniază natura administrativă și flexibilitatea necesară în adaptarea continuă a mecanismelor de executare silită la realitățile economice și la specificul portofoliului de creanțe, asigurând totodată uniformitatea aplicării la nivel național.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.