Art. 22: Stingerea creanţelor fiscale

Art. 110 - Termenele de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale; Art. 111 - Termenele de prescripție a dreptului de a cere executarea silită; Art. 151 - Efectuarea plății; Art. 165 - Condițiile compensării; Art. 174 - Anularea obligațiilor fiscale; Art. 228 - Noțiunea de executare silită

Articolul 22 din Codul de Procedură Fiscală (Legea nr. 207/2015) enumeră, de o manieră sintetică, modalitățile prin care creanțele fiscale își încetează existența juridică. Această dispoziție are un caracter fundamental, stabilind principiul legalității stingerii obligațiilor fiscale, în sensul că o creanță fiscală poate fi stinsă doar prin metode expres prevăzute de lege. Modalitățile enumerate pot fi clasificate, în linii mari, în cele care implică o plată efectivă (plata, compensarea, executarea silită, care presupun o satisfacere a creanței) și cele care duc la încetarea creanței fără o plată directă (scutirea, anularea, prescripția, darea în plată), fiecare dintre acestea fiind reglementată în detaliu prin dispoziții ulterioare ale aceluiași cod sau prin legi speciale. Importanța acestui articol rezidă în asigurarea securității juridice și a predictibilității în raporturile dintre contribuabili și organele fiscale, limitând discreția acestora din urmă în materia stingerii obligațiilor fiscale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.