Art. 219: Prescripţia dreptului de a cere restituirea

Art. 167 - Compensația; Art. 168 - Restituirea sumelor; Art. 169 - Termenul de soluționare a cererii de restituire; Art. 170 - Dobânzi în cazul sumelor de restituit; Art. 171 - Restituirea sumelor în cazul anulării actului administrativ fiscal; Art. 215 - Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită; Art. 216 - Termenul de prescripție a dreptului de a cere compensarea; Art. 217 - Termenul de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale; Art. 218 - Întreruperea termenului de prescripție; Art. 220 - Suspendarea termenului de prescripție; Legea nr. 341/2004 - Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989

Articolul 219 din Codul de Procedură Fiscală reglementează termenul general de prescripție a dreptului contribuabilului/plătitorului de a solicita restituirea creanțelor fiscale. Acesta este stabilit la 5 ani, calculat de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut dreptul la restituire. Această prevedere este esențială pentru asigurarea securității juridice și a stabilității relațiilor fiscale, limitând în timp posibilitatea de a cere înapoi sume plătite. Alin. (2) clarifică soarta sumelor plătite nedatorat după împlinirea termenului de prescripție, stipulând că acestea se scad din evidența organului fiscal, cu excepția situației în care a operat compensarea, conform Art. 167. Această excepție subliniază interdependența modalităților de stingere a creanțelor fiscale. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) a confirmat aplicabilitatea acestui termen de 5 ani și în cazuri specifice, cum ar fi restituirea contribuțiilor sociale de asigurări de sănătate reținute din indemnizații de gratitudine, reconfirmând caracterul general al normei.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.