Art. 218: Efecte ale împlinirii termenului de prescripţie

Art. 215 - Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită; Art. 216 - Întreruperea termenului de prescripţie; Art. 217 - Suspendarea termenului de prescripţie; Art. 219 - Prescripţia dreptului de a cere restituirea; Art. 131 - Termenul de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale; Art. 220 - Dispoziţii generale (Titlul VII - Executarea silită)

Articolul 218 din Codul de Procedură Fiscală reglementează consecințele juridice ale împlinirii termenului de prescripție a dreptului organului fiscal de a cere executarea silită a creanțelor fiscale. Alin. (1) statuează principiul stingerii dreptului de executare silită odată cu împlinirea termenului de prescripție, impunând organului de executare încetarea oricăror măsuri de realizare și radierea creanțelor din evidențele fiscale. Aceasta subliniază caracterul extinctiv al prescripției în materia executării silite fiscale. Alin. (2) clarifică regimul sumelor achitate de debitor după intervenirea prescripției, stabilind că acestea nu sunt supuse restituirii. Această prevedere este o aplicație a principiului obligației naturale (sau imperfecte), conform căruia, deși dreptul la acțiune în justiție (sau la executare silită) este stins prin prescripție, datoria subiacentă subzistă ca o obligație morală sau de conștiință. Astfel, o plată voluntară efectuată după prescripție validează stingerea obligației, fără posibilitatea recuperării sumelor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.