(1)Termenul de prescripţie prevăzut la art. 215 se întrerupe:
a)în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
b)pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei;
c)pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
d)la data comunicării procesului-verbal de insolvabilitate/procesului-verbal adiţional de insolvabilitate;
e)în alte cazuri prevăzute de lege.
(2)În cazul în care pentru acelaşi titlu executoriu organul fiscal emite şi comunică debitorului mai multe somaţii, termenul de prescripţie se întrerupe potrivit alin. (1) lit. c) doar în cazul primei somaţii.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 217 din Codul de Procedură Fiscală reglementează cazurile de întrerupere a termenului de prescripție a dreptului organului fiscal de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, prevăzut la Art. 215. Întreruperea, spre deosebire de suspendare, are ca efect ștergerea perioadei de prescripție scurse anterior și începerea unui nou termen de prescripție de la data producerii evenimentului întrerupător. Articolul enumeră limitativ situațiile specifice care conduc la întrerupere, incluzând atât cazuri generale aplicabile dreptului la acțiune (lit. a), cât și cazuri specifice materiei fiscale. Se subliniază importanța actelor de recunoaștere voluntară a datoriei sau de plată parțială efectuate de debitor (lit. b), precum și a actelor de executare silită întreprinse de organul fiscal (lit. c), ca manifestări ale voinței de a stinge, respectiv de a recupera datoria. O prevedere importantă este cea de la alineatul (2), care limitează efectul întreruptiv al somației la prima somație emisă pentru același titlu executoriu, evitând astfel prelungirea indefinită a termenului de prescripție prin comunicări repetate ale aceluiași tip de act. Comunicarea procesului-verbal de insolvabilitate (lit. d) este un alt caz specific de întrerupere, reflectând o anumită stare a debitorului în raport cu capacitatea de plată. Scopul acestor dispoziții este de a asigura un echilibru între necesitatea recuperării creanțelor bugetare și principiul securității juridice, care impune limitarea în timp a drepturilor de creanță.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.