(1)Pentru rata de eşalonare la plată achitată cu întârziere până la următorul termen de plată din graficul de eşalonare, potrivit art. 194 alin. (1) lit. d), precum şi pentru diferenţele de obligaţii fiscale marcate şi rămase nestinse după soluţionarea deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare, potrivit art. 190 alin. (5), se percepe o penalitate, care i se comunică debitorului prin decizie referitoare la obligaţiile de plată accesorii şi se achită potrivit prevederilor art. 156 alin. (1).
(2)Nivelul penalităţii este de 5% din:
a)suma rămasă nestinsă din rata de eşalonare, reprezentând obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţii fiscale accesorii eşalonate la plată, inclusiv dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, după caz;
b)diferenţele de obligaţii fiscale marcate şi rămase nestinse după soluţionarea deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare.
(3)Penalitatea se face venit la bugetul de stat.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 198 din Codul de Procedură Fiscală reglementează o formă specifică de penalitate, distinctă de penalitățile de întârziere generale, aplicabilă în două situații precise. În primul rând, se percepe o penalitate de 5% pentru ratele de eșalonare la plată achitate cu întârziere, dar numai până la următorul termen de plată din graficul de eșalonare, conform condițiilor prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. d). Aceasta subliniază importanța respectării stricte a graficului de eșalonare pentru menținerea valabilității acesteia. În al doilea rând, aceeași penalitate se aplică pentru diferențele de obligații fiscale marcate și rămase nestinse după soluționarea deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, conform art. 190 alin. (5). Această prevedere vizează situațiile în care, în urma verificărilor, se constată că suma de rambursat a fost supraestimată, iar diferența rezultată rămâne neachitată. Penalitatea se calculează la nivelul de 5% din suma rămasă nestinsă (fie din rata de eșalonare, incluzând obligații principale, accesorii și dobânzi, fie din diferențele de TVA) și se comunică debitorului printr-o decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii. Suma încasată din această penalitate constituie venit la bugetul de stat. Articolul evidențiază caracterul coercitiv al normelor fiscale și importanța conformării cu termenele și condițiile stabilite pentru facilitățile fiscale sau pentru stingerea obligațiilor.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.