Art. 196: Renunţarea la eşalonarea la plată

Art. 193 - Condiții de acordare a eșalonării la plată; Art. 194 - Valabilitatea eşalonării la plată; Art. 194 alin. (3) - Valabilitatea eşalonării la plată (consecințe); Art. 195 - Efectele eşalonării la plată; Art. 208 - Pierderea valabilităţii eşalonării la plată; Art. 208 alin. (3) - Pierderea valabilităţii eşalonării la plată (consecințe)

Articolul 196 din Codul de Procedură Fiscală reglementează dreptul debitorului de a renunța unilateral la eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale, o facilitate acordată anterior de organul fiscal. Această renunțare se materializează printr-o cerere depusă de debitor pe parcursul perioadei de valabilitate a eșalonării. Un aspect esențial al renunțării îl constituie obligația debitorului de a achita integral obligațiile fiscale rămase din eșalonare până la data la care, în mod ipotetic, ar fi intervenit pierderea valabilității eșalonării. Această prevedere subliniază că, deși debitorul are libertatea de a renunța, el nu este exonerat de obligația de plată imediată a sumelor restante. Alin. (2) face trimitere expresă la Art. 194 alin. (3) și Art. 208 alin. (3), articole care detaliază consecințele pierderii valabilității eșalonării (cum ar fi calculul accesoriilor de la data scadenței inițiale), aplicabile în mod corespunzător și în cazul renunțării. Nerespectarea obligației de plată după renunțare atrage aplicarea sancțiunilor specifice pierderii valabilității eșalonării, conform alin. (3), ceea ce poate include executarea silită și calculul penalităților de întârziere de la data scadenței inițiale a obligațiilor. Acest articol oferă flexibilitate debitorului, dar impune responsabilitatea achitării prompte a datoriilor pentru a evita agravarea situației fiscale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.