Art. 119: Competenţa de efectuare a inspecţiei fiscale
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Inspecţia fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit şi neîngrădit de organul fiscal competent potrivit cap. I şi II ale titlului III. Organele fiscale care sunt competente să efectueze inspecţia fiscală sunt denumite în sensul prezentului capitol organe de inspecţie fiscală.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), competenţa de efectuare a inspecţiei fiscale în cazul creanţelor administrate de organul fiscal central poate fi stabilită prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. şi în sarcina altor organe fiscale care nu au competenţă potrivit cap. I al titlului III.
Articole Conexe / Referințe
Art. 9 - Competența materială și teritorială a organului fiscal; Art. 10 - Competența generală a organului fiscal central; Art. 11 - Competența specială a organului fiscal central; Art. 117 - Definiția inspecției fiscale; Art. 118 - Principii generale ale inspecției fiscale; Art. 120 - Locul efectuării inspecției fiscale; Art. 122 - Începerea inspecției fiscale; Art. 124 - Drepturile și obligațiile organului de inspecție fiscală; Art. 130 - Decizia de impunere
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 119 din Codul de Procedură Fiscală reglementează un aspect fundamental al inspecției fiscale: competența de a o efectua. Norma instituie principiul general conform căruia inspecția fiscală este atributul exclusiv, nemijlocit și neîngrădit al organului fiscal competent, a cărui competență este determinată de dispozițiile Capitolului I și II din Titlul III al aceluiași Cod (referitoare la organizarea și competența organelor fiscale). Această prevedere subliniază importanța respectării atribuțiilor legale ale fiecărui organ fiscal pentru validitatea actelor de inspecție. Alin. (2) introduce o excepție semnificativă de la regula generală, permițând Președintelui A.N.A.F. să stabilească, prin ordin, competența de efectuare a inspecției fiscale pentru creanțele administrate de organul fiscal central și în sarcina altor organe fiscale, chiar dacă acestea nu ar avea o competență generală conform Capitolului I al Titlului III. Această excepție conferă flexibilitate administrativă și permite o alocare eficientă a resurselor umane în funcție de specificul și volumul creanțelor fiscale, asigurând totodată un control centralizat asupra politicilor de inspecție.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol