Art. 414^11: Expeditorul certificat - reguli generale

Art. 331 - Definiții în materie de accize; Art. 332 - Sfera de aplicare a accizelor; Art. 340 - Regimul de antrepozitare suspensiv de accize; Art. 346 - Mișcarea produselor accizabile eliberate pentru consum; Art. 347 - Destinatarul înregistrat și destinatarul certificat; Art. 348 - Obligațiile expeditorului; Art. 349 - Garanțiile în materie de accize; Art. 350 - Documentul administrativ electronic (e-AD); Art. 351 - Încetarea mișcării produselor accizabile; Art. 414^1 - Dispoziții generale Titlul VIII (Accize și alte taxe speciale); Directiva 2008/118/CE (privind regimul general al accizelor)

Articolul 414^11 din Codul Fiscal stabilește o obligație esențială în contextul circulației produselor accizabile în Uniunea Europeană: înregistrarea ca 'expeditor certificat'. Această calitate este impusă oricărei persoane care intenționează să expedieze produse accizabile, deja eliberate pentru consum pe teritoriul României, către un alt stat membru, în scopuri comerciale. Dispoziția are ca scop asigurarea trasabilității fiscale și prevenirea fraudei, garantând că accizele aferente produselor sunt percepute, în cele din urmă, în statul membru de destinație, conform principiului destinației. Rolul expeditorului certificat este crucial în sistemul de monitorizare a mișcărilor (EMCS), facilitând schimbul de informații între autoritățile fiscale ale statelor membre și asigurând conformitatea cu legislația europeană în materie de accize. Nerespectarea acestei obligații de înregistrare atrage consecințe fiscale și contravenționale, subliniind importanța conformității pentru operatorii economici implicați în comerțul intracomunitar cu produse supuse accizelor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.