Art. 392: Netransferabilitatea autorizaţiei de importator autorizat

Art. 11 - Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri (Codul Civil); Art. 1272 - Conţinutul contractului (Codul Civil) - prin analogie privind conținutul unui act juridic; Art. 1315 - Cesiunea de contract (Codul Civil) - prin contrast cu principiul netransferabilității; Art. 1593 - Cesiunea de creanță (Codul Civil) - prin contrast cu principiul netransferabilității

Articolul 392 din Codul Fiscal statuează principiul netransferabilității autorizațiilor de importator autorizat. Această dispoziție consacră caracterul *intuitu personae* al calității de importator autorizat, ceea ce înseamnă că autorizația este acordată unei persoane (fizice sau juridice) specifice, în baza unor criterii și condiții stricte, și nu poate fi cedată, înstrăinată sau transferată către o altă entitate. Rațiunea acestei reglementări rezidă în necesitatea de a asigura un control riguros al operațiunilor de import și de a menține responsabilitatea fiscală directă asupra entității inițial autorizate. Prin instituirea netransferabilității, legiuitorul urmărește prevenirea abuzurilor, a evaziunii fiscale și asigurarea conformității cu normele vamale și fiscale, protejând astfel ordinea publică economică și interesele statului. Această normă reprezintă o derogare de la principiul general al transferabilității drepturilor patrimoniale, justificată de specificul și importanța fiscală a calității de importator autorizat.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.