Art. 379: Cererea de autorizare ca expeditor înregistrat

Art. 359 alin. (1) - Autoritatea competentă (referință directă); Articole privind definirea și statutul operatorilor de produse accizabile; Articole privind condițiile generale de autorizare fiscală; Articole privind procedura de depunere și soluționare a cererilor de autorizare; Articole privind obligațiile specifice ale expeditorilor înregistrați; Articole privind sancțiunile pentru desfășurarea activității fără autorizație; Articole privind rolul și conținutul normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal

Articolul 379 din Codul Fiscal stabilește o condiție esențială pentru legalitatea operațiunilor desfășurate de un expeditor înregistrat în România: obținerea și deținerea unei autorizații valabile. Această dispoziție subliniază natura strict reglementată a activităților care implică statutul de expeditor înregistrat, în special în contextul regimurilor fiscale armonizate, cum ar fi cel al accizelor. Paragraful (1) instituie principiul conform căruia activitatea poate fi desfășurată exclusiv în baza unei autorizații emise de autoritatea competentă, la care se face trimitere expresă prin art. 359 alin. (1), consacrând astfel o condiție *sine qua non* pentru exercitarea dreptului de a opera în această calitate. Paragraful (2) detaliază aspectul procedural, impunând solicitantului obligația de a depune o cerere la autoritatea fiscală competentă, cu respectarea riguroasă a cerințelor de mod și formă stabilite prin normele metodologice. Aceasta evidențiază rolul fundamental al actelor normative secundare în detalierea procedurilor administrative fiscale, asigurând predictibilitatea și uniformitatea aplicării legii în materie de autorizare și control fiscal.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.