Art. 368: Netransmisibilitatea autorizaţiei de antrepozit fiscal

Art. 11 - Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri (Cod Civil); Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului (Cod Civil); Art. 1272 - Conţinutul contractului (Cod Civil); Art. 1324 - Nulitatea relativă (Cod Civil); Art. 1325 - Efectele nulității (Cod Civil); Art. 1650 - Contractul de vânzare (Cod Civil); Art. 2512 - Proba şi prezumţiile (Cod Civil)

Articolul 368 din Codul Fiscal statuează principiul netransmisibilității autorizației de antrepozit fiscal, subliniind caracterul intuitu personae al acesteia. Autorizația reprezintă un act administrativ individual, emis strict în considerarea calităților, condițiilor și garanțiilor specifice îndeplinite de antrepozitarul autorizat nominalizat. Prin urmare, dreptul de a opera un antrepozit fiscal nu poate fi transferat, cedat sau preluat automat de o altă entitate, chiar și în contextul unei vânzări sau al unei alte forme de transmitere a proprietății asupra spațiului fizic în care funcționează antrepozitul. Această dispoziție legală subliniază distincția fundamentală dintre transferul drepturilor de proprietate, guvernat de dreptul privat, și regimul juridic al autorizațiilor administrative, care sunt acte de drept public, legate indisolubil de persoana titularului. Orice nou proprietar sau entitate interesată să devină antrepozitar autorizat are obligația de a iniția o nouă procedură de autorizare, demonstrând îndeplinirea tuturor cerințelor legale și obținând o autorizație proprie.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.