Art. 366: Respingerea cererii de autorizare

Art. 7 - Aplicarea legii civile; Art. 14 - Buna-credință; Art. 15 - Abuzul de drept; Art. 1200 - Forma actului juridic; Art. 1201 - Proba actului juridic; Art. 1325 - Efectele nulității; Art. 2512 - Proba și prezumțiile

Articolul 366 din Codul Fiscal reglementează o procedură administrativă esențială în materia fiscală: respingerea cererii de autorizare a unui antrepozit fiscal. Norma impune autorității competente obligația de a comunica decizia de respingere în scris, motivat, respectând principiul transparenței și al motivării actelor administrative. Decizia de respingere, fiind un act administrativ individual, este susceptibilă de contestare. Articolul trimite expres la legislația privind contenciosul administrativ, subliniind caracterul de drept comun al acesteia în materia litigiilor cu autoritățile publice. Competența de soluționare a contestațiilor este atribuită unei structuri specializate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice – aparat central, ceea ce indică o centralizare a deciziilor la nivel ministerial. Procedura detaliată de soluționare a acestor contestații urmează a fi stabilită printr-un ordin al ministrului finanțelor publice, element ce subliniază importanța normelor secundare (infralegale) în detalierea aplicării legii. Deși este o normă de drept fiscal și administrativ, principiile generale ale dreptului civil, precum buna-credință, abuzul de drept, forma și proba actelor juridice, sau efectele nulității (prin analogie cu contestarea unui act) pot fi invocate în interpretarea și aplicarea sa.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.