Art. 35: Reguli generale aplicabile persoanelor juridice cu sediul în România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene, şi persoanelor juridice străine rezidente în România potrivit locului conducerii efective

Art. 7 - Definiții generale (pentru rezidență fiscală); Art. 23 - Deducerea cheltuielilor (Titlul II - Impozit pe profit); Art. 24 - Amortizarea fiscală (Titlul II - Impozit pe profit); Art. 32 - Reguli de evaluare (Titlul II - Impozit pe profit); Art. 33 - Reguli de subțire a capitalizării (Titlul II - Impozit pe profit); Art. 34 - Pierderi fiscale (Titlul II - Impozit pe profit); Art. 38 - Impozit pe profit (Titlul II - Impozit pe profit); Art. 39 - Reguli privind prețurile de transfer (Titlul II - Impozit pe profit); Art. 43 - Declarații fiscale (Titlul II - Impozit pe profit); Art. 44 - Sediul permanent (Titlul II - Impozit pe profit); Art. 45 - Reguli privind impozitarea veniturilor obținute din România de nerezidenți (Titlul II - Impozit pe profit); Anexa Nr. 1 din Codul Fiscal (Legea 227/2015); Anexa Nr. 3 din Codul Fiscal (Legea 227/2015)

Articolul 35 din Codul Fiscal (Legea 227/2015) extinde sfera de aplicare a anumitor prevederi esențiale din Titlul II (Impozitul pe profit) al Codului Fiscal, care se referă la persoanele juridice române, către două categorii distincte de entități: (1) persoanele juridice cu sediul în România, dar înființate conform legislației europene (ex: Societatea Europeană - SE); și (2) persoanele juridice străine care sunt considerate rezidente fiscal în România pe baza criteriului 'locului conducerii efective'. Această extindere asigură un tratament fiscal echitabil și coerent, prevenind arbitrajul fiscal și erodarea bazei impozabile. Conceptul de 'loc al conducerii efective' este fundamental în dreptul fiscal internațional, fiind un criteriu de rezidență utilizat pentru a determina jurisdicția fiscală principală a unei entități, în special în cazurile de dublă rezidență fiscală. Doctrina subliniază că acest criteriu se aplică acolo unde sunt luate deciziile cheie de management și comerciale, esențiale pentru activitatea generală a entității. De asemenea, articolul impune o condiție suplimentară pentru persoanele juridice străine rezidente pe baza locului conducerii efective, cerându-le să aibă o formă de organizare specificată în Anexele 1 și 3 ale Codului Fiscal, ceea ce contribuie la claritatea și predictibilitatea aplicării normelor fiscale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.