Art. 339: Exigibilitatea

Art. 338 - Definiții și principii generale (presupus); Art. 340 - Plata accizelor (presupus); Art. 341 - Declarația de accize (presupus); Art. 342 - Scutiri de la plata accizelor (presupus); Art. 343 - Antrepozite fiscale (presupus); Art. 344 - Mișcarea produselor accizabile (presupus); Art. 345 - Garanții (presupus); Art. 346 - Restituiri de accize (presupus); Art. 350 - Sancțiuni (presupus)

Articolul 339 din Codul Fiscal reglementează un aspect fundamental al fiscalității indirecte, și anume momentul și locul exigibilității accizelor. Acesta stabilește că obligația de plată a accizelor se naște în momentul 'eliberării pentru consum' și în statul membru al Uniunii Europene în care are loc acest eveniment. Conceptul de 'eliberare pentru consum' este esențial în regimul accizelor, marcând momentul în care produsele accizabile ies dintr-un regim suspensiv de accize (ex: antrepozit fiscal) și sunt puse la dispoziția consumatorului final pe piața internă. Aliniatul (2) consolidează principiul 'tempus regit actum' în dreptul fiscal, stipulând că normele aplicabile – atât condițiile de exigibilitate, cât și nivelul accizelor – sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile. Această prevedere asigură stabilitatea și predictibilitatea în aplicarea legii fiscale, prevenind incertitudinile generate de eventualele modificări legislative intervenite între momentul producerii faptului generator și cel al exigibilității.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.