(1)În cazul contractelor de fiducie, încheiate conform dispoziţiilor Codului civil, în care constituitorul are şi calitatea de beneficiar, se aplică următoarele reguli:
a)transferul masei patrimoniale fiduciare de la constituitor către fiduciar nu este transfer impozabil în înţelesul prezentului titlu;
b)fiduciarul va conduce o evidenţă contabilă separată pentru masa patrimonială fiduciară şi va transmite trimestrial către constituitor, pe bază de decont, veniturile şi cheltuielile rezultate din administrarea patrimoniului conform contractului;
c)valoarea fiscală a activelor cuprinse în masa patrimonială fiduciară, preluată de fiduciar, este egală cu valoarea fiscală pe care acestea au avut-o la constituitor;
d)amortizarea fiscală pentru orice activ amortizabil prevăzut în masa patrimonială fiduciară se determină în continuare în conformitate cu regulile prevăzute la art. 28, care s-ar fi aplicat la persoana care a transferat activul, dacă transferul nu ar fi avut loc.
(2)În cazul contractelor de fiducie, încheiate conform dispoziţiilor Codului civil, în care calitatea de beneficiar o are fiduciarul sau o terţă persoană, cheltuielile înregistrate din transferul masei patrimoniale fiduciare de la constituitor către fiduciar sunt considerate cheltuieli nedeductibile.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 30 din Codul Fiscal reglementează tratamentul fiscal al contractelor de fiducie, instituție juridică de drept civil prevăzută de Codul Civil (Art. 779 și următoarele). Doctrina juridică civilă definește fiducia ca o operațiune prin care constituitorul transferă drepturi reale, drepturi de creanță, garanții ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către un fiduciar, care le exercită cu un scop determinat, în folosul constituitorului sau al unui terț beneficiar. Această masă patrimonială fiduciară constituie un patrimoniu de afectațiune distinct, separat de patrimoniul personal al fiduciarului.
Din perspectiva fiscală, articolul 30 face o distincție crucială bazată pe calitatea beneficiarului:
1. **Constituitorul este și beneficiarul:** În acest caz, Codul Fiscal tratează transferul masei fiduciare către fiduciar ca fiind **non-impozabil**. Această abordare fiscală reflectă substanța civilă a operațiunii, unde, deși există un transfer de drepturi, controlul economic și beneficiul final al patrimoniului rămân la constituitor. Fiduciarul acționează ca un administrator, iar continuitatea fiscală este asigurată prin menținerea valorii fiscale inițiale a activelor și a regulilor de amortizare aplicabile constituitorului. Această situație este adesea interpretată ca o formă de 'transparență fiscală' sau de 'neutralitate fiscală' a operațiunii de fiducie, în sensul că nu generează un eveniment impozabil la momentul constituirii.
2. **Fiduciarul sau o terță persoană este beneficiarul:** Aici, transferul masei fiduciare de la constituitor către fiduciar generează **cheltuieli nedeductibile** pentru constituitor. Această regulă fiscală subliniază că, în absența calității de beneficiar a constituitorului, operațiunea este considerată, din punct de vedere fiscal, o cedare definitivă de beneficiu economic, similară unei donații sau unei alte forme de transfer cu titlu gratuit, care nu justifică deductibilitatea cheltuielilor aferente pentru cel care transferă.
Articolul 30 din Codul Fiscal subliniază interdependența dintre dreptul civil și dreptul fiscal, normele fiscale adaptându-se la structura și efectele juridice ale contractului de fiducie, așa cum sunt ele definite de Codul Civil.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată