(1)Locul achiziţiei intracomunitare de bunuri se consideră a fi locul unde se găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor.
(2)În cazul achiziţiei intracomunitare de bunuri, prevăzută la art. 268 alin. (3) lit. a), dacă cumpărătorul îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA valabil, emis de autorităţile unui stat membru, altul decât cel în care are loc achiziţia intracomunitară, conform alin. (1), locul respectivei achiziţii intracomunitare se consideră în statul membru care a emis codul de înregistrare în scopuri de TVA.
(3)Dacă o achiziţie intracomunitară a fost supusă la plata taxei în alt stat membru, conform alin. (1), şi în România, conform alin. (2), baza de impozitare se reduce în mod corespunzător în România.
(4)Prevederile alin. (2) nu se aplică dacă cumpărătorul face dovada că achiziţia intracomunitară a fost supusă la plata TVA în statul membru în care are loc achiziţia intracomunitară, conform alin. (1).
(5)Prevederile alin. (2) nu se aplică în cazul operaţiunilor triunghiulare, atunci când cumpărătorul revânzător înregistrat în scopuri de TVA în România în conformitate cu art. 316 face dovada că a efectuat o achiziţie intracomunitară neimpozabilă pe teritoriul altui stat membru, în condiţii similare celor prevăzute la art. 268 alin. (8) lit. b), în vederea efectuării unei livrări ulterioare în acel alt stat membru. Obligaţiile persoanelor implicate în operaţiuni triunghiulare sunt prevăzute în normele metodologice.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 276 din Codul Fiscal reglementează determinant locul achiziției intracomunitare de bunuri, un element esențial pentru stabilirea statului membru în care se datorează taxa pe valoarea adăugată (TVA). Norma generală, stabilită la alin. (1), plasează locul achiziției acolo unde bunurile se găsesc la momentul încheierii expedierii sau transportului. Această regulă corespunde principiului destinației, conform căruia TVA se colectează în statul de consum.
Alin. (2) introduce o ficțiune juridică fiscală, esențială pentru buna funcționare a sistemului de TVA intracomunitar. Dacă achizitorul comunică un cod de TVA valabil emis de un alt stat membru decât cel de sosire fizică a bunurilor, locul achiziției se consideră a fi în statul care a emis codul de TVA. Această dispoziție are rolul de a preveni situațiile de netaxare și de a asigura că operațiunea este impozitată cel puțin o dată în Uniunea Europeană.
Pentru a evita dubla impunere, alin. (3) prevede o măsură corectivă: dacă achiziția a fost deja supusă TVA într-un alt stat membru conform regulii de la alin. (1) și, ulterior, în România conform ficțiunii de la alin. (2), baza de impozitare în România se reduce corespunzător. Aceasta reflectă principiul neutralității TVA.
Alin. (4) limitează aplicabilitatea ficțiunii de la alin. (2), permițând achizitorului să demonstreze că TVA a fost deja plătită în statul membru în care a avut loc achiziția conform regulii generale de la alin. (1). Sarcina probei revine achizitorului.
În fine, alin. (5) exclude operațiunile triunghiulare de la aplicarea ficțiunii de la alin. (2), în condițiile în care cumpărătorul revânzător face dovada unei achiziții intracomunitare neimpozabile pe teritoriul altui stat membru, în vederea unei livrări ulterioare. Această excepție este o simplificare administrativă specifică tranzacțiilor în lanț, menită să evite înregistrarea în scopuri de TVA în fiecare stat membru implicat, cu trimitere la condițiile de la art. 268 alin. (8) lit. b) și la normele metodologice de aplicare.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.