Art. 260: Fraudă şi abuz

Art. 11 Codul de Procedură Fiscală (Legea 207/2015) - Prevalența substanței economice asupra formei juridice; Art. 10 Codul de Procedură Fiscală (Legea 207/2015) - Interpretarea legii fiscale; Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale; Convențiile de evitare a dublei impuneri (clauze anti-abuz și LOB - Limitation of Benefits); Directiva (UE) 2016/1164 (ATAD I) și Directiva (UE) 2017/952 (ATAD II) privind normele împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au o incidență directă asupra funcționării pieței interne

Articolul 260 din Codul Fiscal reprezintă o clauză generală anti-abuz (GAAR - General Anti-Abuse Rule) sau o normă specifică anti-evaziune, esențială în contextul fiscal, în special în cel al tranzacțiilor transfrontaliere. Acesta statuează că prevederile capitolului din care face parte (adesea cele referitoare la impozitarea veniturilor, profiturilor sau la tratatele de evitare a dublei impuneri) nu pot fi invocate pentru a obține beneficii fiscale atunci când scopul real al tranzacțiilor este frauda, evaziunea fiscală sau abuzul de drept. Principiul de bază este că forma juridică a unei tranzacții nu trebuie să prevaleze asupra substanței sale economice, dacă forma a fost aleasă exclusiv sau predominant pentru a eluda aplicarea legii fiscale. Articolul subliniază că aceste situații de fraudă sau abuz trebuie să fie 'constatate în condițiile legii', indicând necesitatea unei proceduri legale de stabilire a acestora. Prin urmare, norma are un rol preventiv și corectiv, asigurând integritatea sistemului fiscal și descurajând planificarea fiscală agresivă care depășește limitele permise de lege.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.