(1)Nu se acordă beneficiile prezentului capitol în următoarele cazuri:
a)atunci când plăţile sunt tratate ca o distribuire de beneficii sau ca o restituire de capital, conform legislaţiei române;
b)pentru plăţile rezultate din creanţe care dau dreptul de participare la profiturile debitorului;
c)pentru plăţile rezultate din creanţe care dau dreptul creditorului să îşi schimbe dreptul de a primi dobânda contra unui drept de participare în profiturile debitorului;
d)pentru plăţile rezultate din creanţe care nu conţin niciun fel de prevederi referitoare la restituirea datoriei principale sau dacă restituirea este datorată pentru o perioadă mai mare de 50 de ani de la data emisiunii.
(2)Când datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv al dobânzii sau redevenţelor ori între unul dintre ei şi o altă persoană, suma dobânzilor sau redevenţelor depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai în această ultimă sumă menţionată, dacă există o astfel de sumă.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 259 din Codul Fiscal (Legea 227/2015) stabilește excepții de la acordarea anumitor beneficii fiscale (precum scutiri de impozit cu reținere la sursă) pentru plățile de dobânzi și redevențe. Scopul principal al acestui articol este de a preveni erodarea bazei impozabile și de a combate planificarea fiscală agresivă, prin recalificarea anumitor plăți care, deși denumite dobânzi sau redevențe, au în esență caracterul unor distribuiri de profit sau restituiri de capital.
Paragraful (1) detaliază patru categorii de situații în care aceste beneficii nu se aplică: a) plăți tratate ca distribuiri de beneficii sau restituiri de capital conform legislației naționale (reflectând substanța economică a tranzacției); b) plăți din creanțe care conferă dreptul de participare la profit (instrumente hibride cu caracteristici de capital); c) plăți din creanțe convertibile în participare la profit; d) creanțe fără clauze de rambursare a principalului sau cu termene de rambursare excesiv de lungi (peste 50 de ani), sugerând o natură de capital, nu de datorie.
Paragraful (2) abordează situațiile în care există 'relații speciale' (similar conceptului de persoane afiliate) între debitor și beneficiarul efectiv al dobânzilor/redevențelor. Acesta implementează principiul 'arm's length' (valorii de piață) în contextul plăților transfrontaliere, stipulând că beneficiile fiscale se aplică doar în măsura în care suma dobânzilor sau redevențelor nu depășește ceea ce s-ar fi convenit între părți independente. Orice sumă excedentară este considerată, din perspectiva fiscală, ca o distribuție de profit sau o plată nedeductibilă, fiind astfel supusă unui tratament fiscal diferit, adesea mai oneros.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată