Art. 256: Definiţia dobânzii

Art. 257 - Tratamentul fiscal al dobânzilor (Codul Fiscal); Art. 23 - Reguli generale de deducere a cheltuielilor (Codul Fiscal); Art. 41 - Venituri din investiții (Codul Fiscal); Art. 115 - Reguli privind dobânzile și redevențele (Codul Fiscal); Art. 7 - Definiții generale (Codul Fiscal); Art. 14 - Dobânda legală (Codul Civil); Art. 1535 - Dobânzile (Codul Civil)

Articolul 256 din Codul Fiscal stabilește o definiție specifică a dobânzii, relevantă exclusiv pentru scopuri fiscale, diferind de accepțiunea civilă a termenului. Această definiție amplă include orice venit generat din creanțe, indiferent de prezența garanțiilor ipotecare sau a clauzelor de participare la profitul debitorului. Sunt explicit menționate ca dobânzi veniturile din efecte publice, titluri de creanță și obligațiuni, precum și primele și premiile asociate acestora. O precizare esențială este excluderea penalităților pentru plata cu întârziere din sfera dobânzilor, având implicații directe asupra regimului fiscal aplicabil acestora. Această delimitare este crucială pentru corecta încadrare a veniturilor și cheltuielilor în scopul calculării impozitelor și taxelor, asigurând coerența aplicării normelor fiscale în materie de venituri din capital.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.