Art. 96: Reprezentarea
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
În cursul procesului penal,
suspectul, inculpatul, celelalte părţi, precum şi persoana
vătămată pot fi reprezentaţi, cu excepţia cazurilor în
care prezenţa acestora este obligatorie sau este apreciată ca fiind
necesară de procuror, judecător sau instanţa de judecată,
după caz.
TITLUL IV:Probele, mijloacele de probă
şi procedeele probatorii
CAPITOLUL I:Reguli generale
Articole Conexe / Referințe
Art. 89 - Dreptul de a fi asistat de avocat; Art. 90 - Asistența juridică obligatorie; Art. 104 - Audierea suspectului sau a inculpatului; Art. 202 - Măsurile preventive (dispoziții privind audierile și prezența); Art. 207 - Procedura de soluționare a propunerilor de luare a măsurilor preventive; Art. 208 - Controlul judiciar pe cauțiune; Art. 352 - Audierea inculpatului în faza de judecată; Art. 353 - Audierea părții civile și a părții responsabile civilmente; Art. 367 - Judecata în lipsa inculpatului; Art. 386 - Participarea părților la dezbateri
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 96 din Codul de Procedură Penală consacră principiul reprezentării în procesul penal, permițând suspectului, inculpatului, celorlalte părți și persoanei vătămate să fie reprezentate. Această prevedere subliniază flexibilitatea procedurii penale și importanța asigurării participării efective a subiecților procesuali, chiar și în absența lor fizice. Reprezentarea se realizează, de regulă, printr-un mandatar (adesea un avocat, deși distincția față de asistența juridică este esențială: reprezentarea implică o substituire, în timp ce asistența implică un sprijin concomitent). Textul instituie două categorii de excepții de la regula reprezentării: 1) cazurile în care legea impune prezența obligatorie a persoanei (ex: audierea directă a suspectului/inculpatului, confruntări, anumite etape ale procedurii în camera preliminară sau în fața instanței de judecată, acte procedurale ce necesită verificarea nemijlocită a identității sau a voinței persoanei); 2) cazurile în care organul judiciar (procurorul, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată) apreciază prezența ca fiind necesară. Această a doua excepție conferă organului judiciar o marjă de apreciere, bazată pe principiile aflării adevărului și bunei administrări a justiției, pentru a solicita prezența personală atunci când consideră că aceasta este indispensabilă pentru desfășurarea corespunzătoare a unui act procedural sau pentru clarificarea situației de fapt.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol