(1)Soluţionarea cererii de strămutare se face în

şedinţă publică, cu participarea procurorului, în cel mult

30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2)Preşedintele instanţei ierarhic superioare

celei la care se află cauza ia măsuri pentru

încunoştinţarea părţilor despre introducerea cererii de

strămutare, despre termenul fixat pentru soluţionarea acesteia, cu

menţiunea că părţile pot trimite memorii şi se pot

prezenta la termenul fixat pentru soluţionarea cererii.

(3)În informaţiile trimise Înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie sau curţii de apel se face

menţiune expresă despre efectuarea încunoştinţărilor,

ataşându-se şi dovezile de comunicare a acestora.

(4)Neprezentarea părţilor nu împiedică

soluţionarea cererii. În cazul în care inculpatul se află în stare de

arest preventiv sau arest la domiciliu, Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie sau curtea de apel competentă poate dispune aducerea

acestuia la judecarea strămutării, dacă apreciază că

prezenţa sa este necesară pentru soluţionarea cererii.

(5)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau

curtea de apel competentă acordă cuvântul părţii care a

formulat cererea de strămutare, celorlalte părţi prezente,

precum şi procurorului. Dacă procurorul a formulat cererea, acestuia

i se acordă primul cuvântul.