Art. 72: Cererea de strămutare şi efectele acesteia

Art. 69 C.P.P. - Cazurile de strămutare; Art. 70 C.P.P. - Instanța competentă să hotărască asupra strămutării; Art. 71 C.P.P. - Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție sau a curții de apel; Art. 73 C.P.P. - Soluționarea cererii de strămutare; Art. 74 C.P.P. - Măsurile dispuse după admiterea cererii de strămutare; Art. 35 C.P.P. - Competența materială a judecătoriei și a tribunalului; Art. 39 C.P.P. - Competența teritorială; Art. 202 C.P.P. - Scopul și categoriile măsurilor preventive

Articolul 72 din Codul de Procedură Penală detaliază aspectele procedurale esențiale privind formularea și gestionarea cererii de strămutare a cauzei penale. Acesta reglementează legitimarea procesuală activă, stabilind că strămutarea poate fi solicitată de părți, de persoana vătămată sau de procuror, subliniind astfel rolul activ al subiecților procesuali principali și al Ministerului Public în garantarea unui proces echitabil și a unei bune administrări a justiției. Articolul impune cerințe formale stricte pentru cerere, incluzând indicarea temeiului, motivarea în fapt și în drept, anexarea înscrisurilor relevante și, în mod specific, mențiunea privind eventualele măsuri preventive dispuse împotriva inculpatului – informație crucială pentru instanța de judecată. Procedural, cererea se depune la instanța unde se află cauza, de unde este imediat înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție sau curții de apel competente, asigurându-se celeritatea demersului. Instanța superioară este abilitată să solicite informații de la președinții instanțelor implicate, consolidând caracterul informat și temeinic al deciziei. Două principii fundamentale sunt consacrate la alineatele (7) și (8): caracterul irepetabil al cererii de strămutare pentru aceleași motive, după o soluție de respingere, menit să prevină abuzurile de drept și tergiversările procesuale, și, cel mai important, regula non-suspendării judecării cauzei, care asigură continuitatea procesului penal și evită amânările nejustificate, chiar dacă în practică, instanța poate dispune suspendarea judecării pentru a se da posibilitatea instanței superioare să se pronunțe.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.