(1)Procurorul este obligat să

pună în mişcare şi să exercite acţiunea penală

din oficiu atunci când există probe din care rezultă

săvârşirea unei infracţiuni şi nu există vreo cauză

legală de împiedicare, alta decât cele prevăzute la alin. (2) şi

(3).

(2)În cazurile şi în

condiţiile prevăzute expres de lege, procurorul poate renunţa la

exercitarea acţiunii penale dacă, în raport cu elementele concrete

ale cauzei, nu există un interes public în realizarea obiectului acesteia.

(3)În cazurile prevăzute expres

de lege, procurorul pune în mişcare şi exercită acţiunea

penală după introducerea plângerii prealabile a persoanei

vătămate sau după obţinerea autorizării ori

sesizării organului competent sau după îndeplinirea unei alte

condiţii prevăzută de lege.