(1)În cazul în care persoana incompatibilă nu a

făcut declaraţie de abţinere, părţile, subiecţii

procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de

îndată ce au aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate.

(2)Cererea de recuzare se formulează doar împotriva

persoanei din cadrul organului de cercetare penală, a procurorului sau a

judecătorului care efectuează activităţi judiciare în

cauză. Este inadmisibilă recuzarea judecătorului sau a

procurorului chemat să decidă asupra recuzării.

(3)Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod

corespunzător în cazul recuzării magistratului-asistent şi

grefierului.

(4)Cererea de recuzare se formulează oral sau în

scris, cu arătarea, pentru fiecare persoană în parte, a cazului de

incompatibilitate invocat şi a temeiurilor de fapt cunoscute la momentul

formulării cererii. Cererea de recuzare formulată oral se

consemnează într-un proces-verbal sau, după caz, în încheierea de

şedinţă.

(5)Nerespectarea condiţiilor prevăzute la alin.

(2)-(4) sau formularea unei cereri de recuzare împotriva aceleiaşi

persoane pentru acelaşi caz de incompatibilitate cu aceleaşi temeiuri

de fapt invocate într-o cerere anterioară de recuzare, care a fost

respinsă, atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. Inadmisibilitatea

se constată de procurorul sau de completul în faţa căruia s-a

formulat cererea de recuzare.

(6)Judecătorul de drepturi şi

libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau

completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea

judecătorului recuzat, se pronunţă asupra măsurilor

preventive.