Art. 6: Ne bis in idem

Art. 16 C.pr.pen. - Cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale (în special alin. 1 lit. j)); Art. 275 C.pr.pen. - Temeiurile soluției de achitare sau încetare a procesului penal; Art. 431 C.pr.pen. - Contestația în anulare (relevanță indirectă prin contestarea hotărârilor definitive); Art. 522 C.pr.pen. - Revizuirea (relevanță indirectă, dar confirmă caracterul definitiv al hotărârii care poate fi revizuită); Art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului - Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași infracțiune

Principiul `ne bis in idem`, consacrat de Art. 6 din Codul de Procedură Penală, reprezintă o garanție fundamentală a drepturilor persoanei în procesul penal și o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil. Acesta interzice ca o persoană să fie urmărită sau judecată de două ori pentru aceeași faptă, chiar dacă fapta primește o altă încadrare juridică. Condiția esențială pentru aplicarea acestui principiu este existența unei hotărâri penale definitive anterioare. Fără o hotărâre definitivă, principiul nu operează. Identitatea de faptă este elementul cheie, iar instanțele trebuie să verifice dacă noile acuzații vizează în esență aceeași conduită materială care a făcut deja obiectul unei judecăți definitive. Acest principiu își găsește aplicarea concretă în Art. 16 alin. (1) lit. j) C.pr.pen., care prevede că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau exercitată dacă 'faţă de aceeaşi persoană s-a pronunţat o hotărâre definitivă pentru aceeaşi faptă, chiar şi sub o altă încadrare juridică'. Principiul `ne bis in idem` este recunoscut și la nivel internațional, fiind consacrat explicit de Art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, subliniind importanța sa pentru securitatea juridică și protecția individului împotriva hărțuirii judiciare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.