(1)Instanța competentă să dispună

asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei

circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare

în grad instanței de executare.

(2)

Cererea de

prelungire a întreruperii anterior acordate se soluționează de instanța

care a dispus întreruperea executării pedepsei.

(3)Hotărârea prin care instanța se

pronunță asupra cererii de întrerupere a executării pedepsei

poate fi atacată cu contestație la instanța ierarhic

superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.